vineri, 19 ianuarie 2018

Alo ? Te iubesc

Telefonul suna, cautand in graba prin rucsac dupa el, vantul batea foarte puternic si de abia, de abia, daca reusea prin haosul ce era prin rucsac. Il gaseste intr-un sfarsit si privindu-l ramane surprins.
- Buna, Magda.
- Buna, Andrei. Pe fundalul sonor se auzeau masini circuland pe sosea, cu un ecou de zeci de claxoane, semn ca era intr-o zona a orasului foarte aglomerata.
- S-a intamplat ceva, draga mea?
- Nu, iubitule, doar mi se facuse dor de tine si vroiam sa-ti aud vocea.
- Magda, spune-mi ce s-a intamplat?
- Ti-am zis ca nu s-a intamplat nimic doar ca........oricat incerc sa nu ma gandesc imi e tare greu cand nu sunt langa tine si nu stiu cum sa canalizez treaba asta.
- Iubita mea, te rog sa te linistesti. Ti-am zis ca totul va fii bine. Nu te mai intrista, crede-ma ca si mie imi este tare greu fara tine dar incerc sa ma linistesc, doar la gandul ca in curand te voi strange in brate.
- Stiu, iubitule, dar nu toti putem fii ca tine si esti constient de acest lucru.
- Bineinteles ca sunt constient.
- Doar ca......... Vocea se opri pentru o clipa, timp in care lacrimile isi croise drum pe chipul ei.
- Sa nu-mi spui ca plangi acum?
- Iarta-ma, te rog sa ma ierti. Chiar incerc in vreun fel sa le tin sub control dar nu reusesc oricat as incerca.
- Vroiam sa-ti spun ca te iubesc din tot sufletul meu.
- Nu plange, Magda, te rog.
- Iarta-ma dar uneori nu le pot opri, ca drept dovada si acum.
- Unde esti ?
- La metrou, la Piata Unirii.
- Bine, stai acolo si asteapta-ma, sunt in apropiere. Telefonul se opri, Magda isi lua geanta cazuta langa peron si vazu un loc liber unde sa se aseze pentru a se linisti. Timpul trecea destul de greu, i se paru ca dura o vesnicie si el nu mai venea. Andrei alerga cu disperare catre locul unde se afla Magda si desi simtea ca picioarele il lasa nu conteni si isi continua drumul fara ezitare.
Ploaia ii cam dadea de furca, avand in vedere ca era incaltat in niste pantofi, motiv bun pentru a nu avea un control foarte bun asupra picioarelor sale dar nu se dadea batut, isi dorea sa ajunga cat mai repede la ea pentru a o linisti.
In departare se vedea gura metroului si rasufland usurat se opri pentru o clipa si baga mana in buzunar dupa portofel. Avea nevoie de un respiro, macar de cateva secunde, mai ales ca intrerupse pentru cateva saptamani antrenamentele la sala si isi iesise din forma.
Introducand cartela magnetica in aparat porneste din nou catre locul in care se afla iubita lui. Peronul era impanzit de oameni de tot felul, de abia reuseai sa arunci un ac, se stia ca in weekend intotdeauna e aglomerat, mai ales ca lumea iesea la plimbare si la o gura proaspata de aer.
O zareste in capatul celalalt al peronului, cu mainile la ochi stergandu-si lacrimile.
- Buna, draga mea.
- Waaaaa, ai ajuns ? Am crezut ca nu mai veneai.
- Ti-am zis ca sunt in apropiere. Bratele ei nu mai conteneau si l-au cuprins atat de repede in brate, sufocandu-l.
- Auuu, usor, usor, iubita mea. Acum doar doua ore ce ne-am imbratisat.
- Ti-a fost dor de mine foarte mult din cate observ.
- Foarte mult?, ii sopti usor la ureche.
- Am crezut ca nu mai pot respira fara tine. Nu stiu ce am sa ma fac, Andrei.
- Adica?
- Sunt foarte sincera cu tine, nu stiu ce am sa ma fac daca nu esti langa mine.
- Parca sunt derutata, nu mai stiu de mine.
- Trebuie sa te inveti si fara mine, Magda, nu se poate unul langa altul, bot in bot mereu, doar stii si tu.
- Nu se poate bot in bot ?, se auzi deodata glasul ei ragusit. Un zambet prelung i se ivi pe chipul lui Andrei.
- Yaaaaa, cum adica non stop, bot in bot. Tu vorbesti serios?
- De ce nu, Andrei?
- Nu pot trai fara tine.
- Magda, te iubesc. Privind-o in ochi si cuprinzandu-i chipul intre maini o saruta, o saruta ca si cand nu ar fii facut-o niciodata asa. Deodata inima ii pulsa mai puternic decat de obicei, o simtise si el diferita dar ce putea face, il atinsese fix in inima.
- Si eu te iubesc, iubito.
- Te invit la o cafea, asa ca o intalnire, doar noi doi, ca in prima zi.
- Hai. Cuprinzandu-se de mana amandoi si privindu-se in ochi se indreapta agale catre iesirea din gara de metrou. Soarele isi facu loc puternic printre norii negrii ce se adunase pe cer. Cei doi zambi si privi spre soarele ce le incalzea privirile.
- Cum a fost azi?
- Urat, Andrei.
- De ce a fost urat ?
- Pai, unde nu esti tu nu e nimic frumos, tu infrumusetezi ziua cu simpla ta prezenta.
- Wooooow, tu ori te-ai pus astazi pe mine sa ma innebunesti de tot ori chiar vrei sa ma innebunesti de tot.
- Una din doua e sigur.
- Eu cred ca pe amandoua, Andrei, stii ca nu-mi plac jumatatile de masura.
- Observ. Iti recomand sa ai grija, totusi.
- De ce spui asta?
- Pentru ca o data pornita furtuna nu se poate opri.
- Ce furtuna, iar vorbesti in fabule? Chiar iti place sa ma bagi in ceata tu pe mine.
- Furtuna din inima mea, iubito.
- Aaaaaaa, asa da, vezi ca poti fii si concret ?
- Pot, doar ma cunosti.
- Ce ai vrea sa bei?
- Pentru mine un capuccino si multaaa friscaaaaa.
- Si pentru mine tot un capuccino va rog dar sa fie si cu sirop de ciocolata.
- Va multumesc.
- Cu multa placere, domnule..............Continuarea in urmatoarea postare.....Ramaneti aproape pentru a vedea cum vor decurge lucrurile intre cei doi indragostiti.