marți, 2 ianuarie 2018

Aș vrea să evadez și să ajung la tine



Mereu mă gândesc, oare cum voi reuși să evadez din această "închisoare" în care sunt prizonier de prea mult timp? Încerc să scap din strânsoarea asta ce nu îmi dă pace, nu îmi dă aerul de care am nevoie în fiecare zi. Aș vrea să evadez dintre gratiile astea ce nu îmi dau voie să ajung la tine.
Aceste gratii ce-mi taie respirația, ce-mi ține prizonieră lumina ochilor tăi frumoși. Am trăit printre ele de ani de zile, înfometat, însetat. Te-am visat printre ele, te-am imaginat la capătul celălalt al "celulei" în care eram închis, te-am vrut mai mult, pe zi ce trece tot mai intens.
Aș vrea să evadez, să te pot strânge în brațe, să-ți povestesc toate gândurile mele ce nu le puteam spune nimănui, să te sărut așa cum ai rămas pe buzele mele de atunci de mult.
Aș vrea să ajung la tine, să-ți pot oferi tot ceea ce nu am avut ocazia să-ți ofer, să recuperăm tot timpul pierdut cu persoane nepotrivite care ne-au adus doar zile triste, lacrimi și durere.
Aș vrea să evadez, să-mi vezi ochii îmbătrâniți de dor, de așteptări, de dorințe. Aș vrea să vezi cum totul crește în mine la vederea făpturii tale, să vezi cum mă bucur ca un copil, cum inima îmi bate neîncetat iar mâinile îmi tremură.

Aș vrea să evadez de aici, din depărtarea asta imensă pe care, cu bună știință, am decis să o urmez, și să ajung pe același pământ pe care tălpile tale calcă.
Nu vreau nimic din lume decât să fiu un om liber, un om liber în exprimarea iubirii ce ți-o port. Nu mai vreau să fiu propriul prizonier al cuvintelor ce nu le pot rosti cu voce tare. Am obosit pe zi ce trece mai mult și voi obosi în continuare, după care o voi lua de la capăt.
Vreau să fiu ca o pasăre a cerului, să te pot privi din orice colț al lumii cum zâmbești, cum te bucuri de viață, cum radiezi de fericire. Aș vrea atât de mult să fii un om liber ca și mine, capabil să poți ajunge la mine pentru a mă elibera... Sunt eu, acela pe care îl porți cu tine în gând și în inimă. Nu sunt altcineva, sunt doar acel om pe care l-ai știut lângă tine și l-ai simțit atât de adânc în sufletul tău.
Aș vrea să-ți pot zâmbi în fiecare zi, liber, să las buzelele mele să se bucure de tine, să las ochii mei să-și verse dorul din ei, să las nasul meu să miroasă pielea ta înmiresmată.
Aș vrea să evadez acum, nu mâine, nu poimâine, ci acum. Să pot fugi spre tine până rămân fără aer, să alerg precum un atlet la maraton, să-mi simt picioarele cum se zdrobesc de efort, dar să știu că pot ajunge la tine.

Aș vrea să evadez din seara ce se așterne agale și mă ține departe de tine, când cerul de sub ochii mei vrea să ne privească pe amândoi. Eu sunt doar un prizonier al iubirii pe care nu o pot stinge vreodată, sunt un simplu prizonier în care viața nu poate exista fără să fie lângă tine.

Am să evadez într-o zi și ai să mă găsești lângă tine fără să-ți dai seama.

P.S. : Un prizonier ce te-a iubit așa cum nu a făcut-o nimeni.