duminică, 7 ianuarie 2018

O amintire cu tine ce va rămâne mereu vie în mine


Mă privești în ochi, noi doi țintuiți unul în fața celuilalt. Cuvintele nu-și găsesc loc să fugă de pe buzele noastre pecetluite, ci doar privirile noastre își vorbesc, în acel limbaj cunoscut doar de ele. Rămân mut la ce zăresc în ochii tăi frumoși, acel verde minunat care m-a fermecat mereu. Îmi las ochii să te privească, să se bucure de întâlnirea cu tine. Prin ei văd cât de minunată poți fi, cum radiezi de frumusețe cu zâmbetul tău genial. Mâna ta se ridică dintr-o dată, lent, apropiindu-se tot mai mult de chipul meu. Parcă te simți ca într-un vis dorind, să mă atingi, crezând că ceea ce e în fața ta este doar imaginație, și atingi ușor, de parcă ți-ar fi teamă ca atingerea să nu spargă chipul meu în mii de bucăți.
Închid ochii ușor și îți simt mâna fină cum mă atinge, cum fiecare moleculă a ta se unește cu a mea. Inima începe să-mi bată puternic, sângele începe să-mi clocotească prin vene și o energie puternică se înglobează prin corpul meu. Cu ochii închiși te las să mă mângâi, așa cum ți-a plăcut mereu să o faci.
Ceva din mine își dorea să te simtă atât de aproape, de trupul meu, de inima mea, ceva din mine striga nebunește și tânjea după tine, creștea din nou așa cum se întâmpla de fiecare dată când ne vedeam. Era iubirea ce o purtam cu mine tot mereu prin orice loc al lumii.
Erai tu, cea care mă atrăgea tot mai mult spre ea, care aduceai ca prin minune întreaga liniște a lumii către mine.
În minte se înșiruiau deja toate momentele trăite cu tine, parcă rula un film în gândurile mele, unul în care eram doar noi doi în această lume doar de noi știută. Te minunai când mă priveai, când mă atingeai, când te pierdeai în ochii mei ce i-ai căutat în tot acest timp. Era ca într-un vis devenit realitate pentru o zi, eram noi unul lângă altul simțind acel fior pe care doar noi, în lumea noastră, îl puteam simți.
Ai rupt tăcerea atunci când buzele tale s-au deschis și mi-au vorbit. Era acel glas care îmi răsunase în minte ani la rândul, când nu te puteam vedea și vorbi cu tine. Era același glas pe care l-am păstrat în inima mea. M-am bucurat văzându-ți buzele umezi cum îmi vorbeau și cum mă chemau intens spre ele să le simt. Mă abțineam și o făceam cu toată puterea. Încercam să le țîn în frâu cu greu, știind cât de intens își doreau apropierea cu ale tale.
Atunci am știut că, orice aș face, nu voi putea niciodată să te uit. Privindu-te atunci din nou, după atâta timp, mi-am confirmat încă o dată. Mi-am spus că, orice ar fi, dragostea pe care ți-o port va rămâne aievea încorporată în inima mea, chiar dacă drumul vieții noastre va fi separat.
Și chiar când gândul din minte se stinsese, buzele tale se apropiau de ale mele. O căldură puternică se abătea spre mine, inima începea să bată necontrolat și, când mintea îmi cerea să mă opresc, să nu mă las din nou pierdut prin alte lumi, am clacat. Am lăsat buzele mele să le simtă pe ale tale. Era ce-mi dorisem de foarte mult timp.
Inima mi-o cerea să o fac și nu am mai rezistat. Nu am putut să mă împotrivesc din nou ție.

M-am lăsat încă o dată purtat de valurile iubirii ce izvorăște din inima mea și am ales așa cum am simțit.

Nu am să uit niciodată vreun moment în care am putut fi în preajma ta. Fiecare amintire cu tine va rămâne vie în inima mea.

O amintire cu tine e tot ce mi-ai lăsat cadou pentru drumul meu prin viață.

Îți mulțumesc!