vineri, 12 ianuarie 2018

Zâmbește și iar zâmbește



Din prima zi în care te-am întâlnit, zâmbetul tău m-a făcut să tresalt. Unduirea buzelor tale mi-a dat lumea peste cap și m-a lăsat mut de uimire. Ai un zâmbet genial, ți-am mai spus de un miliard de ori și nu am să mă opresc din a o spune.
Când te văd zâmbind, totul se luminează. Soarele iese din nori și-ți dă la schimb ce îi oferi și tu. Natura îți zâmbește și ea oferindu-ți liniștea ei curată. Zâmbește, îți stă atât de bine când o faci... Zâmbește chiar și atunci când nu mai ai puterea să o faci. Oferă lumii zâmbetul tău divin pentru că îi vei înnebuni și pe ei cum ai făcut-o cu mine.
De zâmbetul tău mi-e dor în fiecare clipă în care nu te pot privi și aștept nerăbdător să te revăd cum radiezi. Nu aș putea trăi fără zâmbetul tău. Ar fi ca un blestem ce ar veni peste mine. Dăruiește-l ochilor mei. Lasă-mi-l mie să mă îndrăgostesc oricând. Ai să mă faci să învăț să zbor. Iar într-o zi, atunci când dorul de a ți-l vedea va fi tot mai greu, mă vei face să învăț să mă teleportez. Doar, doar să te pot privi cât de frumoasă ești prin ochii mei.

Zâmbește-mi cum nu ai putut să o faci niciodată și lasă-mă să-l simt pe buzele mele pentru totdeauna.

Zâmbește, iubirea mea.