marți, 20 februarie 2018

Cât te iubesc e suficient



Tăcut, te privesc, incapabil să mai spun măcar vreun cuvânt, deși în mintea mea răsună neîncetat cuvinte pe care mi-aș fi dorit să ți le spun. Înmărmurit ca o stana de piatră, doar reușesc să pot să te privesc, atât mai am puterea să mai fac în aceste momente.
Nu mi-a mai rămas altceva de făcut. De aceea am să rămân aici pentru o vreme, doar să-ți zăresc al tău chip frumos și ale tale buze ce îmi aduc aminte de fiecare sărut de-al nostru. De-aș putea să te ating măcar pentru o clipă, doar să-ți simt pielea ta fină și tremurul mâinii mele ce nu contenește a se opri, aș fi mai fericit decât sunt acum.
Una peste alta, știu că nu voi putea să te simt, chiar dacă aș încerca să te ating. Așa că rămân doar să mă minunez de frumusețea ta ce-mi face inima să tresalte fără nici un efort.  Ești așa de frumoasă... însă dacă aș încerca să mă apropii mai mult de tine cred că aș ajunge să sfârșesc în a plânge fără  oprire ceea ce nu e bine pentru mine. Pentru asta am să păstrez această distanță care ne desparte pentru a nu mă afunda mai mult decât sunt.
Mi-e dor de tine în fiecare zi în care nu te pot vedea. E acel dor care nu te lasă să respiri. Dar ce pot face? Nu-mi rămâne nimic mai bun de făcut decât să merg mai departe deși inima îmi plânge fără oprire. Mi-e dor de noi, mai mult decât orice pe lumea asta. Dar știu că dacă încerc să fac iar câțiva pași spre tine am să ajung să sufăr din nou și să-mi fie mai greu de trăit știind că nu te pot avea.
Doar gândul la tine mă întristează de moarte și lacrimile din ochi încearcă să iasă fără voia mea.
Oare ce pot face să-ți demonstrez că atât cât te iubesc îți va fi suficient pentru ceea ce ai tu nevoie? Oare ce?
Oricât aș încerca să mă înfranez, să dau uitării tot ce-a fost între noi, în trecut și până și acum recent, nu pot trece peste iubirea ce ți-o port cu atâta ușurință, oricât aș încerca. Mii de întrebări îmi vin în minte, mii de gânduri mă înnebunesc la propriu, iar eu nu găsesc o cale de a-mi liniști creierul.
Aș vrea să pot să îi ofer un pic de liniște, simt că are nevoie. Observ că atunci când îmi iau ochii de la tine gândurile încep să mă înăbușe iar dacă revin către tine, privindu-te, mă liniștesc. Cât de crud este totul și cât de trist poate fi că, deși sunt aici lângă tine în modul meu de a fi, tu tot mă poți liniști.
Aș vrea să știu cum de reușești să faci acest lucru.

Cât te iubesc nu am știut nici măcar eu că voi putea să o fac atât de mult încât să nu pot trăi fără tine, atunci când totul îmi aduce aminte de tine.

Cât te iubesc e suficient pentru ceea ce inima ta are nevoie, așa că ai dreptul să faci pași înceți către mine în ritmul tău.
Ia-mă de mână atunci când simți că nu mai poți, iar eu voi acolo.

Cât te iubesc doar inima mea știe.