vineri, 16 februarie 2018

Confesiunile unui amant - Scrisoare




În urmă cu ceva timp am primit pe adresa de mail a blogului o scrisoare din partea unui domn, căruia nu îi vom da numele din motive de siguranță și care m-a rugat să postez un articol despre viața sa, și mai exact experiența unui bărbat care a fost nevoit să-și înfrângă orgoliul din dragoste pentru femeia iubită.

Am stat pe gânduri, să fiu sincer, înainte să mă hotărăsc dacă este în regulă să scriu un astfel de articol. Citind scrisoarea, vreau să vă spun că am rămas surprins plăcut de ce-am putut întâlni înăuntru, rânduri care m-au lăsat fără cuvinte și care m-au făcut să văd altfel viața.

Scrisoarea este destul de lungă, însă voi încerca să o simplific atât de mult cât pot oferind ceea ce domnul dorea să dăruiască întregii lumi, o parte din viața și întâmplările sale trăite într-o astfel de situație, o parte din care lumea să aibă ce învăța.




"Draga mea,


Nici nu știu cum să încep în această scrisoare, de aceea am să încerc în vreun fel să scriu ceea ce poate nu am reușit să-ți spun în tot acest timp. În primul rând vreau să-ți spun că îți mulțumesc pentru tot, pentru fiecare clipă trăită în jurul tău și pentru tot ce mi-ai oferit.


Știm amândoi cum a început relația noastră și tot amândoi știm prin câte am putut trece împreună, de aceea am ajuns în acest stadiu în care sunt nevoit să-ți scriu, deși nu mă pricep deloc să fac acest lucru.

Vreau să-ți spun că a durut atât de tare că nu am putut însemna ceva mai mult pentru tine și, datorită iubirii pe care ți-o purtam atât de intens, mi-am îngropat orgoliul și am trecut peste mine în orice pentru a fi alături de tine, însă vreau să știi că nu regret nimic din toate cele întâmplate. Din contră, sunt fericit că le-am putut trăi și că am putut învăța atât de multe. Nu regret decât că mi-aș fi dorit să fiu primul om din viața ta, în fiecare dimineață când te trezeai, dar asta e. Nu pot schimba cu nimic acest aspect oricât aș încerca.

Am fost josnic, sincer să fiu cu mine, m-am decăzut atât de mult încât am ajuns să devin ceea ce nu mi-am dorit niciodată să fiu, un amant josnic, un om care să fie nevoit să se ascundă mereu doar fiindcă iubea și își dorea să fie în preajma ta. Din nou, nu-mi pare rău pentru nimic. Am iubit și încă iubesc fiecare părticică din tine și sufletul tău și, oricât îmi spun în minte și îmi doresc să uit, știu că nu voi reuși să te scot niciodată din inima mea josnică, ce s-a mulțumit cu atât cât ai putut să-i oferi. Poate că tu ai uitat tot și mi-aș dori să fie așa. Ar fi bine pentru tine să ștergi cu buretele toate lucrurile acestea. 

Poate îți va fi mai bine decât îmi e mie. Nu-mi doresc decât să ai liniște, să iubești și să fii iubită. Sper că ești fericită și liniștită, cum întotdeauna mi-am dorit pentru tine, pentru că fericirea și liniștea ta va fi și a mea, iar asta m-ar face să trec prin viață mai ușor știindu-te așa. Sper că am fost un amant bun și ți-am dăruit ceea ce poate îți lipsea sau poate aveai, dar nu erai conștientă. Sper că ți-am oferit momente frumoase și clipe de neuitat. 

Rămâi cu bine. Ai grijă de tine și iubește.


Cu drag, un om care te-a iubit mai mult decât pe el."




Una peste alta, am rămas cu un gust amar după această întâmplare pe care am și descris-o în acest articol. 

Încă mai există situații de genul în astă lume, oameni care se iubesc și nu pot fi împreună datorită rațiunii?

Păcat. 

Iubiți oameni buni și nu vă fie teamă să renunțați la careva sau mai degrabă să rămâneți lângă cineva cu care nu sunteți fericiți.

Trăiți-vă viața voastră, nu pe a celuilalt. Nu faceți fericiți alți oameni decât pe voi. Altă viață nu va mai exista și veți regreta într-o zi că nu ați făcut alegerile corecte. În iubire nu e de joacă. Nu poți minți un om că îl iubești fără să simți acel lucru pentru că în primul rând te-ai minți pe tine, apoi pe celălalt.

Lăsați-vă în urmă temerile și începeți o nouă viață dacă asta simțiți nevoia să faceți. Veti vedea că ați făcut o alegere bună la sfârșit.


Viața este mai frumoasă cand iubești și ești iubit