joi, 22 februarie 2018

De mâna cu destinul - Fragment de carte



Seară se lăsă agale peste ținuturile Bucureștiului. Andrei rămase neclintit la geamul ferestrei sale din micuțul său apartament, iar gândurile nu încetau să-l lase nici în seara aceea să respire măcar un pic.
Era conștient că, orice ar fi făcut, nu putea schimba cu nimic destinul care i-a fost hărăzit din prima clipă în care a deschis ochii pentru prima dată în această lume. O liniște cruntă era așternută în jurul său, dar nu-l mai deranja acest aspect, fiind obișnuit de ani buni să trăiască singur. Deși uneori această tăcere îl ofilea pe zi ce trece tot mai mult.
În ciuda tuturor se simțea obosit. Anii începeau să se simtă tot mai mult pe chipul lui, părul cărunțindu-i din ce în ce mai mult, iar ochii începură de ceva vreme să-i facă feste.
Era fericit și liniștit, deși în adâncul sufletului său doar el știa cât de mult îi ducea dorul frumoasei sale iubiri, Marieta. Mereu era cu gândul la ea și la vremurile în care se aflase în preajma ei și la felul în care se simțea în acele momente.
Chiar el își spusese în gând, cu doar câteva zile în urmă, că nu a putut niciodată să o uite și cât de mult timp a trecut de când a putut să o vadă în fața ochilor.
Mai afla uneori cum mai este Marieta însă niciodată nu îndrăznea să încerce să o contacteze, în fond nu-și dorea să o deranjeze sau, mai mult, să-i tulbure liniștea și viața. Nu s-ar fi iertat pentru acest lucru.
Prefera să o știe că e bine, sănătoasă, și că are o viață fericită alături de soțul și copilul ei.
Era mai bine să rămână în umbră așa cum a fost în cei 30 de ani care i-au despărțit atât de mult. Îi ducea dorul, în fiecare zi și noapte, iar uneori lacrimile nu se puteau opri din ochii săi știind că tot ce își dorise mai mult de la viață e să o aibă lângă el, să o iubească și să-i ofere ceea ce căutase cu înverșunare de foarte mult timp.
Cu doar o zi în urmă, ființa ei îl urmase până și în vis, acolo unde nimic și nimeni nu putea schimba ceva sau măcar să încerce să destrame ceva. Era bucuros că își adusese aminte de acel în vis în care  doar se plimbau prin parc ținându-se de mână și povestind viața lor unul altuia.
Chiar dacă anii trecură atât de repede, el nu regretă că o întâlnise și că se îndrăgostise nebunește de ea. Regretă doar tot timpul în care nu a putut fi lângă ea, să-i fie aproape în cele mai negre momente și chiar și cele mai fericite.
Timpul pierdut în zadar îl epuizase țintuindu-i trupul ca într-o carceră, condamnându-l la un trai crunt și o viață care i-a adus doar necazuri și clipe grele.
Totuși, în adâncul sufletului, era împăcât cu sine însuși. Era fericit că iubea, iar acest lucru îi aducea un pic de liniște. Fusese condamnat să o iubească pentru tot restul vieții, ceea ce și făcea în ciuda dorinței ca uneori să o uite și să poată merge mai departe.
Anii treceau atât de repede, nici nu-și putuse imagina cât de repede se scurgea timpul și cât de greu îi putea fi fără să aibă șansa să mai spere la acea zi în care vor putea fi împreună. Întotdeauna păstra speranța în suflet, deși ea nu venise niciodată alături de el pentru totdeauna, fuseseră doar frânturi pe alocuri de-a lungul anilor, momente, clipe și întâlniri ascunse între ei, frânturi care doar amăgeau o inimă atât de blândă și caldă ca a lui. De fiecare dată îi lăsa o portiță deschisă de întoarcere sau măcar de putea lăsa vreun semn că încă trăia. Știa că avea nevoie să facă asta pentru ea, pentru liniștea ei.
Andrei a avut întotdeauna un sentiment că încă se gândește la el, că încă iubirea nu se stinsese pentru el. Simțea în adâncul inimii că inima ei nu o putea minți niciodată și că îl iubea. O simțea intens, în fiecare trăire și în fiecare clipă în care era bine sau trăia momente grele. I-a fost alături oricând deși distanța dintre ei era covârșitoare.
O iubea. Era singurul lucru pe care putea să îl facă atât de sincer. Însemna totul pentru el. Alături de ea trăise până la urmă cele mai frumoase momente din viața lui, tot ce fusese mai important se întâmplase datorită ei...

De mâna cu destinul - A. B. ( carte în curs de finalizare )