vineri, 9 martie 2018

Cum să călătorești 3000 de kilometrii cu 233 de cărți după tine - Când pasiunea duce la extrem -



Bine v-am regasit dragii mei!

Nu stiu daca v-a fost dor de mine dar mie mi-a fost. Si ce puteam sa fac mai bine decat sa scriu, in fond e placerea mea sufleteasca. Astazi va voi prezenta o intamplare din viata mea extrem de comica, dar si nebuna, dupa parerea mea.
Octombrie. Toamna timpurie. Vacanta. Romania. Numai la asta imi era gandul de vreo doua saptamani, de cand taiam fiecare zi pe calendar, pana cand urma sa plec in vacanta in Romania. Trecuse vreme indelungata de cand fusesem ultima data casa, de abia asteptam sa ajung, sa-mi strang parintii in brate, sa le sarut mainile imbatranite si sa-i privesc in ochi.
Nerabdare. Frustrare. Nopti dormite cu taraita. Cam asa s-au numarat zilele mele pana la ziua fatidica, toate intr-unul, va dati seama ce balamuc era in mintea mea.
E, si acum, marea problema. Plecarea ca plecare, da stiam ca trebuie sa vin acasa si cu ceva in traista, ca doar trecuse ceva vreme de cand am mai adus ceva pein ograda parinteasca si celor dragi. 
Si uite-ma pe mine, ce timp de cateva saptamani, cum ma perindam prin magazine si orase diferite, unele la foarte mare distanta de casa, doar, doar sa aleg ceva potrivit pentru fiecare.
Multumit, nevoie mare de tot ce alesesem, bineinteles. Acu`, durere mare, happy pentru tot ce cumparasem, si luasem nu gluma, venise vremea impachetatului. Chiar ca durere, imi spuneam in minte in timp ce chibzuiam pe fiecare in parte. 
Naaaa, mai cumpara acum, imi bombanea o voce in minte din secunda in secunda, de-mi teroriza creierii. 
Incercam sa nu-i dau atentia, desi era sacaitor. Si sa ma vezi pe mine ca o albinuta cum impachetam "minunatele" cadouri ce-mi scosese peri albi vreo doua zile bune si alea pline. In sfarsit, dupa vreo doua zile mi-am sters fruntea de sudoare si eram happy de nu se mai putea.
Joi seara. Ploaie. Mici injuraturi imi zguduiau prin creier. Nevoia de a pregati masina pentru dimineata era o necesitate, avand in vedere ca urma sa traversez cam toata Europa de la un capat la altul, si nu erau deloc prea multi kilometrii, decat vreo 2900 km. 
Cu chiu, cu vai, ud leoarca, gafaind de la graba cu care incarcam masina si iritat, termin in sfarsit. Ma gandeam, la un moment dat, ca nu voi avea probleme vazand ca sunt putine bagaje. De unde, am umplut masina full, nici un loc prin care sa intre aerul nu mai era. De abia m-ai vedeam in oglinda din stanga masinii, va dati seama ca ma simteam, ceva de genul, ca as fi luat toata Anglia cu mine intr-o singura valiza.
Normal ca toata noaptea nu am dormit, ai vazut drac mort si rata inecata? Logic, in nici un caz. Ma pun in pat si fac o retrospectiva a listei cu tot ce aveam de pus in masina si trebuia sa tai de pe lista. 
Tai eu ce tai, pana ma opresc. Scria MARE cu litere de tipar, pentru chiori, desi nu aveam probleme de vedere, CARTI DE DUS ACASA.
Hopaaaa, ce ma uimise era altceva. In paranteza era punctat, bine cu rosu, cantitatea de carti pe care le tot cumparasem de-a lungul timpului de aici. Nu erau multe, doar 235 de carti, o cantitate infima. 
Pe naiba, infima.
Si atunci am stat pe ganduri si mi-am zis.
Ce om nebun ar cara dupa el 3000 de kilometrii 233 de carti. Atunci imi vine si raspunsul in minte.
Doar un singur nebun din lumea asta ar fi capabil sa faca ceea ce fac eu acum.
Era clar, stiam ca sunt, o recunoastem. Nu-mi era rusine.
La un moment dat, stateam si ma gandeam, totusi daca le-as vinde sau da cuiva parca ar fi o idee mai buna, de unde ca in mintea mea se purta o lupta crancena pe viata si pe moarte. Nu, cum sa dai cartile la cat de mult iti plac ? Partea cealalta spunea " Da-le, ce le mai iei cu tine" si tot asa, pana visatorul din mine a cedat. Casa. Terasa. Soare. Caldura. In armonia zilei sa recitesti o carte adusa de la 3000 de kilometrii.

Si iote-ma pe mine ce am carat prin toata Europa, in nebunia mea, cantitatea asta importanta de maculatura.
 Dupa toate gandurile astea, ce credeti ca imi venise in minte.

STAI SA VEZI LA URMATOAREA VENIRE.

Din pasiune pentru carti. M-a vazut mama acasa si-a pus mainile in cap. 

"Ai luat toate cartile din Anglia, maica?",asta a fost prima ei intrebare cand le-a vazut.

Asta se intampla cand pasiunea duce la extrem.