sâmbătă, 3 martie 2018

Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie iubirea ce ți-o port - Declarație de dragoste



Bună, iubitule. Ce faci?  Ești bine?  Îți mai trec prin gânduri? Sufletul tău mai întreabă de mine ? Să știi că al meu te strigă neîncetat de când numele tău i-a rămas tatuat pe zidurile îmbrăcate cu crăciunițe. Parcă și-a pierdut graiul și acum învață din nou să vorbească repetându-l la nesfârșit. A devenit din nou un copil inocent ce este străbătut de fiorii dragostei întâia oară.
Ohhh, acele șocuri electrice ce-mi înfioară trupul  la fiecare atingere a mâinilor tale fine pe pielea-mi ce arde când nu te simte aproape. Sărutările tale sălbatice îmi sunt drog, mă trimit pe meleaguri nemai
întâlnite cu flori pe petalele cărora sunt scrise sentimentele mele pentru tine.
Ai plantat în inima-mi plină de tine un liliac al cărui parfum amestecat cu cel de mosc îmi este oxigen. Barierele mi-au fost dărâmate de ochii tăi cameleonici ce mă amețesc cu verdele lor de smarald înmuiat în caramel. Văd în ei întregul univers mirific pătat de galaxii creeate de noi.
Ți-am spus că te iubesc, însă aceste cuvinte mi s-au părut prea mici în intensitatea și înțelesul lor unic pentru a descrie cât însemni pentru mine. Iubesc felul în care mă alinți, făcându-mi inima să facă tumbe de bucurie. Iubesc sufletu-ți suflat cu aur ce m-a primit cu atâta căldură. Iubesc îmbrățișările tale fermecate ce mă îmbracă în siguranță și liniște. Iubesc grija ce mi-o porți, îmi topește interiorul într-o mare de dragoste. Te iubesc.
Ți-am spus că te simt, acum și acestea mi se par uzate, nu cuprind tot ceea ce port în sufletul meu pentru tine. Simt cum îmi bați în piept, ajutându-mă să trăiesc. Simt răsuflarea ta caldă la pieptul meu unde-ți este locul. Simt cum îmi curgi prin vene făcându-mi sângele să clocotească. Simt umbra ta cum mă veghează, oriunde aș merge. Simt mințile noastre legate prin rânduri cusute cu iubire. Te simt.
Ți-am spus și că te ador, nici asta nu mi se pare de ajuns. Ador să-mi infing mâinile în părul tău superb de culoarea lemnului de cireș, să mă gâdile în nopțile în care dormim îmbrățișați, corpurile noastre unindu-se într-un puzzle perfect. Ador să te simt în mine, umplându-mă până la refuz în timp ce atingem apogeul plăcerii. Ador să-ți sărut fiecare petic de piele în timp ce tremuri sub atingerile mele. Ador să-ți aud gemetele guturale și să-ți simt corpul unduindu-se atunci când îți îmbrac esența cu căldura gurii mele ce vrea să-ți simtă gustul mereu. Ador să-ți lipești trupul gol de al meu printre așternuturile albe. Ador buzele-ți pline ce se înfruptă din mine, făcându-mă să mă descompun în miliarde de particule. Ador să stăm pe balcon la o țigară, lăsând briza caldă să usuce sudoarea datorată dragostei consumate. Te simt.
Nu am cuvinte și timp să-mi declar iubirea ce ți-o port. La naiba cu înconjurul lumii, infinitul universului, căldura soarelui, imensitatea lunii, viteza vântului, adâncimea oceanelor, frumusețea aurorei boreale, înălțimea munților și duritatea stâncilor. Nimic nu este de ajuns. Nimic nu este destul. Nimic nu mă poate ajuta să-ți descriu, să te fac să înțelegi cât însemni pentru mine.  

Iubirea ce ți-o port mă transformă-n praf de stele și te ador cum mă faci să simt că strălucesc.