duminică, 4 martie 2018

Iarta-ma, dar stiu, doar, sa te iubesc, altceva nu am invatat sa fac - Iubirea mea pentru tine -



Ai aparut cand nu ma asteptam sa apari, cand totul parea umbrit de intuneric, atunci cand totul se stingea cu fiecare zi care se scurgea din viata mea.
Nu m-am asteptat, in nici un caz, sa vi atat de repede, insa, cred ca, m-ai simtit, si, sincer sa fiu cu tine, ai aparut intr-un moment prielnic, in care totul parea pustiu ca intr-un desert fara vreun pic de ploaie, fara vreo adiere de vant care sa-mi vanture chipul si inima.
Ai aparut, si crede-ma ca nu stiu de unde, si mi-ai daruit putin din care am facut atat de mult, ai fost zgarcita la inceput cu mine si cu inima mea, in fond, stiam ca nu am cum sa-ti cer prea mult, nu puteam sa imi doresc mai mult decat mi se putea oferi, ar fi fost un exces din partea mea si nu era ceea ce imi doream sa primesc vreodata, atat de repede.
Iarta-ma, iti cer aici, chiar daca iti scriu, si desi tu stii asta, dar am invatat de la tine sa iubesc, asa simplu, la inceput, putin cate putin, apoi mai profund cu fiecare minut care se pierdea. Am invatat ca in viata e important sa daruiesti din sufletul tau ca sa ai oportunitatea de-a ti se si intoarce intr-o zi.
Nu pot face altceva, in schimb, findca este tot ceea ce imi doresc sa fac pentru tine, pentru noi, pentru iubirea noastra, este ceea ce-mi simte pacostea de suflet sa infaptuiasca in aceasta lume.
Nu-mi ingaduie nimic sa creez in jurul meu, din mine, decat iubire, sa te inconjor de mine, de amorul meu mirific si simplu, de sentimentul asta pur de dragoste, oblingandu-ma poruncitor, in schimb, tot ce sunt eu sa ti-l ofer.
Da, atat imi ingaduie sa fac, iar de dorul tau zilele-mi sunt triste, neavandu-te alaturi de mine, chiar daca este pentru o secunda. Fiecare clipa fara tine imi negura lumina din suflet si imi perturba linistea ce mi-ai creat-o cu prezenta ta dependenta.
Nu ma lasa, deloc, sa respir, ma simt sufocat fara tine, pierdut prin oceane ratacitoare de unde nu pot gasi scapare. Ma simt pustiu intr-un desert infinit si dezolant de tristete notorie, unde imi simt sufletul ucis de raze violete uscate de iubire, cand tot ce imi doresc este o oaza din frumusetea dragostei tale.
Iarta-ma, dar nu pot fii eu fara tine, as fi un nimic intr-un vid, harazit sa moara fara pic de iubire care sa-i dea speranta ca va fi bine.

Iubirea mea pentru tine creste in fiecare zi in altitudine, inaltandu-ma atat de departe printre noi incat nu mi-am imaginat ca pot ajunge.