duminică, 4 martie 2018

Iartă-mă, dar știu doar să te iubesc, altceva nu am învățat să fac - Iubirea mea pentru tine



Ai apărut când nu mă așteptăm să apari, când totul părea umbrit de întuneric, atunci când totul se stingea cu fiecare zi care se scurgea din viața mea.
Nu m-am așteptat, în nici un caz, să vii atât de repede, însă cred că m-ai simțit și, sincer să fiu cu tine, ai apărut într-un moment prielnic, în care totul părea pustiu ca într-un deșert fără vreun pic de ploaie, fără vreo adiere de vânt care să-mi vânture chipul și inima.
Ai apărut, nu știu de unde, și mi-ai dăruit puțin din care am făcut atât de mult, ai fost zgârcită la început cu mine și cu inima mea, în fond, știam că nu am cum să-ți cer prea mult. Nu puteam să îmi doresc mai mult decât mi se putea oferi. Ar fi fost un exces din partea mea și nu era ceea ce îmi doream să primesc vreodată, atât de repede.
Iartă-mă, îți cer aici, chiar dacă îți scriu și, deși tu știi asta, am învățat de la tine să iubesc, așa simplu, la început, puțin câte puțin, apoi mai profund cu fiecare minut care se pierdea. Am învățat că în viață e important să dăruiești din sufletul tău ca să ai oportunitatea de-a ți se și întoarce într-o zi.
Nu pot face altceva, în schimb, findcă este tot ceea ce îmi doresc să fac pentru tine, pentru noi, pentru iubirea noastră, este ceea ce-mi simte pacostea de suflet să înfăptuiască în această lume.
Nu-mi îngăduie nimic să creez în jurul meu, din mine, decât iubire, să te înconjor de mine, de amorul meu mirific și simplu, de sentimentul ăsta pur de dragoste.
Da, atât îmi e îngăduit să fac, iar de dorul tău zilele-mi sunt triste, neavându-te alături de mine, chiar dacă este pentru o secundă. Fiecare clipă fără tine îmi negură lumina din suflet și îmi perturbă liniștea ce mi-ai creat-o cu prezența.
Nu mă lăsa deloc să respir, mă simt sufocat fără tine, pierdut prin oceane rătăcitoare de unde nu pot găsi scăpare. Mă simt pustiu într-un deșert infinit și dezolant de tristețe notorie, unde îmi simt sufletul ucis de raze violete uscate de iubire, când tot ce îmi doresc este o oază din frumusețea dragostei tale.
Iartă-mă, dar nu pot fi eu fără tine, aș fi un nimic într-un vid, hărăzit să moară fără pic de iubire care să-i dea speranța că va fi bine.

Iubirea mea pentru tine crește în fiecare zi în altitudine, înălțându-mă atât de departe printre noi încât nu mi-am imaginat că pot ajunge.