duminică, 4 martie 2018

Nu-mi doresc nimic in asta lume, decat iubirea ce-mi izvoraste din suflet - Un gand -



Niciodata nu am sa-mi doresc nimic pe lumea asta, in afara de iubire, iubirea asta nebuna ce-o port in suflet, iubirea asta care izvoraste fara sa aiba motive, iubirea asta sincera pentru oameni, fiinte, mama natura si intreg universul.
Am o iubire de oferit lumii, una care sa aline sufletele pline de durere si tristete. Nu am sa cer nimic in acest sens nimanui, nu o voi face niciodata ci din contra o voi oferi, findca este ceea ce inima-mi cere sa fac. 
Vine o zi in viata omului cand dupa ce a avut atatea, intelege ca trebuie sa si dea ceva fara sa primeasca, fara sa aiba vreo remuscare sau regret ca a facut-o. Nu voi avea asa ceva in inima-mi plina de iubire. 
Nimic nu-mi va oglindi ceva necurat inauntrul meu, orice ar incerca sa creeze si la ce va fi capabil sa faca in asa fel incat sa umbreasca, in vreun mod, acel launtric locas din mine care se umple zi de zi cu caldura si daruire si dragoste.
Sunt eu, atat, nimeni altcineva nu este incorporat atat de adanc in strafundul sufletului meu cum sunt eu cu mine. 
Aici nu e loc pentru oricine si orice, ci este, doar, pentru acela care il intelege in ratiunea asta a lumii moderne in care traim, acela care, in ciuda tuturor, vede mai mult decat poate vedea oricare, acela care simte mai profund ceea ce sunt eu.
Am sa ofer atata iubire incat lumea ma va privi ciudat, ca si cum as fi un nebun intr-o lume normala, unul care sa para in ochii lor, doar, un visator si atat, nimic mai mult. In fond, nu vreau sa am nimic de castigat, ba din contra, sa aibe un castigator, care, dupa o vreme sa-mi vina, strangandu-mi mana si spunandu-mi ca datorita mie si a ceea ce sunt, a putut urca mai sus decat a putut ajunge.
Am un loc, oameni buni, pentru oricine isi doreste sa faca parte din lumea mea, si nu vorbesc despre lumea asta rationala in care totul pare firesc si normal, cu lucruri normale de facut, ci in locul acela nenormal, acela in care sa realizezi exact ceeea ce simti sa faci si iti doresti sa faci si atat, nimic mai mult.
Iubirile le intalnesti, oriunde ai fugi prin lume, dar ceea ce pastrezi in inima iti va fi suficient pentru ceea ce ai tu nevoie. Ar fi absurd sa ceri mai mult decat poti avea insa ar fi de ajuns pentru ce poti pastra adanc in tine, fara sa renunti atat de usor.
Astazi te ridici si, poate, maine decazi, dar avand iubirea cu tine niciodata nu vei fi singur, te vei avea pe tine cand altii te-au alungat, te-au lovit cu pietre imaginare, te-au dat la margine pentru ca esti diferit de ceilalti.

Poarta-te pe tine in lumea inimii tale pline de iubire si mai apoi vei putea oferi si lumii tot ceea ce pastrezi, cu atata izbanda, inauntrul tau.

De abia atunci vei putea spune ca esti fericit si pot face si pe celalalt fericit.

Atunci cand esti fericit e, mai degraba, clipa in care vei reusi sa aduci fericirea celui de langa tine.