duminică, 4 martie 2018

Nu-mi doresc nimic în asta lume, decât iubirea ce-mi izvorăște din suflet - Un gând



Niciodată nu am să-mi doresc nimic pe lumea asta în afară de iubire, iubirea asta nebună ce-o port în suflet, iubirea asta care izvorăște fără să aibă motive, iubirea asta sinceră pentru oameni, ființe, mama natură și întreg universul.
Am o iubire de oferit lumii, una care să aline sufletele pline de durere și tristețe. Nu am să cer nimic în acest sens nimănui, nu o voi face niciodată ci din contră, o voi oferi, findcă este ceea ce inima-mi cere să fac. 
Vine o zi în viața omului când, după ce a avut atâtea, înțelege că trebuie să și dea ceva fără să primească, fără să aibă vreo remușcare sau regret că a făcut-o. Nu voi avea așa ceva în inima-mi plină de iubire. 
Nimic nu va oglindi ceva necurat înăuntrul meu, orice ar încerca să creeze și la ce va fi capabil să facă în așa fel încât să umbrească, în vreun mod, acel lăuntric locaș din mine care se umple zi de zi cu căldură, dăruire și dragoste.
Sunt eu, atât, nimeni altcineva nu este încorporat atât de adânc în străfundul sufletului meu cum sunt eu cu mine. 
Aici nu e loc pentru oricine și orice, ci este doar pentru acela care îl înțelege în rațiunea asta a lumii moderne în care trăim, acela care, în ciuda tuturor, vede mai mult decât poate vedea oricare, acela care simte mai profund ceea ce sunt eu.
Am să ofer atâta iubire încât lumea mă va privi ciudat, ca și cum aș fi un nebun într-o lume normală, unul care să pară în ochii lor doar un visător și atât, nimic mai mult. În fond, nu vreau să am nimic de câștigat, ba din contră, să aibe un câștigător care, după o vreme, să-mi vină, strângandu-mi mâna și spunându-mi că datorită mie și a ceea ce sunt, a putut urca mai sus decât a putut ajunge.
Am un loc, oameni buni, pentru oricine își dorește să facă parte din lumea mea, și nu vorbesc despre lumea asta rațională în care totul pare firesc și normal, cu lucruri normale de făcut, ci în locul acela anormal, acela în care să realizezi exact ceeea ce simți să faci și îți dorești să faci și atât, nimic mai mult.
Iubirile le întâlnești, oriunde ai fugi prin lume, dar ceea ce păstrezi în inimă îți va fi suficient pentru ceea ce ai tu nevoie. Ar fi absurd să ceri mai mult decât poți avea, însă ar fi de ajuns pentru ce poți păstra adânc în tine, fără să renunți atât de ușor.
Astăzi te ridici și, poate, mâine cazi dar, având iubirea cu tine, niciodată nu vei fi singur. Te vei avea pe tine când alții te-au alungat, te-au lovit cu pietre imaginare, te-au dat la margine pentru că ești diferit de ceilalți.

Poartă-te pe tine în lumea inimii tale pline de iubire și apoi vei putea oferi și lumii tot ceea ce păstrezi, cu atâta izbândă, înăuntrul tău.

De abia atunci vei putea spune că ești fericit și poți face și pe celălalt fericit.

Atunci când ești fericit e, mai degrabă, clipa în care vei reuși să aduci fericirea celui de lângă tine.