miercuri, 7 martie 2018

O calatorie de neuitat in care mi-am pus toate sperantele -MOMONDO-




Fiecare dintre noi cred ca a avut o singura data in viata un loc special unde a calatorit, chiar daca era vorba despre vizite in tara sau in afara granitelor, acel loc in care s-a simtit atat de minunat, acel loc special ce i-a ramas adanc incorporat in inima si in minte pentru totdeauna.
Unul dintre acestia sunt si eu. Am calatorit foarte mult, am avut parte de privelisti inimaginabil de frumoase, locuri care mi-au adus liniste, locuri in care mi-am lasat gandurile sa zburde, sufletul sa se bucure si ochii sa straluceasca.
Insa dintre toate, o singura destinatie mi-a ramas imprimata si-n suflet, nu doar in amintiri. Acea calatorie va ramane cea mai importanta din viata mea, numind-o si intiparind-o in minte sub pseudonimul "Cea mai frumoasa calatorie cu speranta in suflet".
Poate o sa va intrebati de ce am denumit-o astfel. Imediat va voi face sa intelegeti.
Cat voi trai, nu voi uita acel moment care a fost si va ramane cel mai important pentru mine,  cel in care mama mea, fiind diagnosticata cu cancer, cu doar putin timp in urma( inainte de calatorie ), primind teribila veste intr-un moment atat de dificil al vietii sale, a decis impreuna cu mine sa lasam totul in urma si sa ne bucuram de viata in continuare.
Am fost alaturi de ea sufleteste, caci fizic ne desparteau 2800 de kilometrii. Am incurajat-o, i-am fost fiu, prieten, sfatuitor si tot ce mai avea nevoie, doar sa nu simta frigul singuratatii si distanta dintre noi.
Nascocind prin minte, am gasit de cuviinta ca venise timpul in care scumpa mea mama avea sa aiba parte de prima sa vacanta inafara granitelor tarii, vacanta ce-i va oferi odihna si bucuria de care trupul si sufletul obosite de vreme aveau atata nevoie.
Dupa atatia ani in care a renuntat la propriile sale dorinte, si-a lasat orgoliul de izbeliste, fericirea noastra devenind bucuria ei, toate pentru a-si creste copii.
Ii multumesc pentru asta si stiu ca o sa vada acest articol. E pentru tine, mama draga.
Gandul din minte a fost o revelatie, un semn venit din ceruri pe care l-am primit cu recunostinta si plecaciune.
Zis si facut, precum in gand. Calatorie. Marea Britanie. Vis implinit. Ce putea fi mai frumos pentru ea in acele momente?
Cand i-am zis ce imi doream sa fac, a privit totul cu stoicism, desi sufletul ii era atat de fericit si plin de entuziasm. I-am spus ca totul va fi bine, doborandu-i negativitatea din minte si convingand-o sa vina in prima ei vacanta care, din pacate, putea fi si ultima pentru ea.
Prins in ghearele imensei fericiri, am inceput sa caut frumusetile Marii Britanii. Am dat de unele locuri cunoscute si de altele ce inca n-au fost patate de pasii mei nerabdatori, ori de privirea-mi arzanda de dorinta. 
Eram pur si simplu entuziasmat de faptul ca voi revedea, dupa atata amar de vreme, fiinta ce mi-a daruit viata, bucurandu-ma de aceasta minivacanta impreuna cu ea.
Intru pe internet, in gasirea unui bilet de avion, iar prima companie ce-mi sare in ochi fu momondo.





 Amintindu-mi ca acum cateva luni cumparasem tot de la ei biletul spre Tokio unde am fost in concendiu, am facut acelasi lucru fara a sta pe ganduri. Stiam ca este o companie de incredere, unde puteai gasi bilete de avion, tren si hoteluri pe langa multe altele.
Parca ma vad si acum, stand in fata laptopului minute in sir, bucurandu-ma de momentul cand ii voi da vestea cu ziua si ora cand va trebuie sa plece in calatorie, in drum spre mine, sa o pot strange in brate din nou.
Eram fericit, ca atunci cand eram doar un copil si aveam parte de noi jucarii.
Pun mana pe telefon. Suna si iar suna. Ma intrebam daca va raspunde. Cand tocmai ma pregateam sa inchid, se aude vocea ei.
-Buna, mamica.
Eram incantat sa-i aud vocea, sufletul mi se topise, ma inmuiasem din cap pana in picioare de emotie si bucurie.
-Sarut mana, mama mea frumoasa.
I-am auzit zambetul minunat si inima cum tresalta de fericire, colturile gurii ridicandu-mi-se involuntar.
In timp ce ii povesteam toate detaliile, ma opresc brusc din vorbit simtindu-i vocea tremuranda, incapabila sa scoata vreun sunet.
-S-a intamplat ceva?
Pret de cateva secunde nu a putut gasi puterea sa spuna nimic si atunci mi-am dat seama. Plangea. O facea tacut, imi imaginam cum ii siruiau pe chipu-i minunat lacrimile de fericire, dar mai ales de dor.
-Daca plangi ma supar tare rau pe tine. Ce inseamna asta?
-Ma ierti, ii auzeam vocea tremuranda in timp ce-si regla vocea. Mi-am mai revenit, te rog sa ma scuzi.
-Nu am de ce sa te scuz, ii spun multumit ca am reusit sa o fac sa-si revina la normal.
-Multumesc frumos.
-Nu ai pentru ce, mama. Este cadoul meu pentru tine, o meriti cu varf si indesat. E timpul pentru calatoria si vacanta vietii tale.
-De abia astept sa plec, se repezi ea indarat.
Devenea tot mai nerabdatoare, clepsidra timpului scurgandu-se greoi pana ce lunile devenira saptamani, saptamanile zile si momentul mult aşteptat in sfarsit veni. Starea ei de sanatate se deteriora din ce in ce mai mult, dar nu mai putea da inapoi, nu avea cum. 
Dorinta la care visase cu ochii deschisi era pe punctul de a se indeplini, iar faptul ca va avea ocazia sa-si stranga iarasi copii in brate nu putea fi ratata nicicum. Nimic nu se compara cu sufletul de aur al unei mame care-si iubeste copii mai presus decat pe ea.
Intre clipele delicate, durere, nopti nedormite, terapii si citostatice, momentul fatidic veni, ziua imbarcarii in sfarsit se apropiase. Moment unic pentru ea. 
Cu greu a gasit unde trebuia sa ajunga si ce trebuia sa faca prin aeroportul de pe Henri Coanda si doar sprijinul meu telefonic i-a putut fi de ajutor.
Ma imbrac, ma aranjez si ma uit in oglinda, moment in care imi spun in minte : "Cele mai frumoase momente le vei petrece aici, mama. De abia astept sa te iau in brate." , strangand in acelasi timp din dinti in incercarea de a-mi stapanii lacrimile. 
Bag cheile in contact si pornesc la drum, aveam o ora de parcurs pana la aeroport, masina era impanzita de cei dragi, flori, bomboane, zambete. Rememoram ce aveam de facut in momentul in care o vom vedea, cum o vom sufoca cu totii in brate si ii vom ura bun venit.
Odata ajunsi ne punem pe asteptat, nerabdatori din cale afara.
In departare se intrezarea silueta ei, carandu-si geanta cu o mana, iar cu cealalta trolerul greoi. O priveam, se schimbase tare mult, boala ii transformase trupul, o macinase, nu mai era cea de dinainte, dar nu-mi pasa. 
Era inca mama mea frumoasa pe care o pretuiam iar iubirea ce i-o purtam din tot sufletul nu avea seaman.
I-am zambit in timp ce bratele-mi lungi i-au acoperit trupul intr-o imbratisare demult asteptata, impletita cu dor si iubire. Am sarutat mainile imbatranite, ramanand apoi fara grai in timp ce-i priveam chipul bland. 
Printre ridurile sapate de necrutatorul timp, frumusetea-i apusa inca radia si ochii ii straluceau printre rauri de lacrimi.
Mi-am bucurat inima vazand-o, stiind ca dupa acea calatorie, poate, nu voi mai avea ocazia sa gasesc acele brate ale ei pe care sa-mi pot sprijini capul, iar atunci am pus in acea imbratisare toata caldura sufletului meu intr-o singura clipa.
A fost incredibila primirea, eram priviti din toate partile pe aeroportul din Birmingham, unii straini aplaudandu-ne usor cu admiratie, vazandu-ne atat de zgomotosi si fericiti. Le-am multumit, plecandu-mi capul in semn de recunostinta.
Atunci a fost inceputul distractiei pentru toti. Ne-am indreptat spre casa fericiti, neputandu-mi stapanii privirea sa fuga in spate, catre ea. Zambea cu gura pana la urechi, zambind si eu odata cu ea si incercand sa-i memorez acel superb suras in inima, sa intiparesc acele momente undeva adanc in mine pentru zilele cand ii voi duce lipsa.
A doua zi incepuse cu brio, stiam tot ce aveam de facut pentru vacanta, planuisem totul pana la cel mai mic detaliu. Si care e primul oras ce-ti vine, prima data, in minte atunci cand vizitezi Marea Britanie? Londra, un oras impresionant, plin de istorie si cultura. A fost nebunie curata, erau atat de multe locuri de vizitat incat nu ne ajungeau doua zile pentru a le putea explora pe toate, de aceea am ales sa le urmam pe cele mai importante dintre ele.
Primul popas facut a fost la Catedrala Westminster Abbey, constructie gigantica inceputa inca din secolul XI si unde, in mod traditional, sunt incoronati si inmormantati toti regii Angliei.


A fost atat de impresionanta, incat ne-a lasat pe toti cu gurile cascate de frumusetea fara margini a acestei catedrale ce parea a fi infinita. Am inceput apoi cu Palatul Buckingham, construit in anul 1702 de catre Ducele de Buckingham ca si resedinta a sa din Londra,  acum fiind resedinta Casei Regale. Silueta mamei se perinda printre incaperile palatului, absorbind pe retina pana si cel mai mic detaliu.
Scarile impozante si balustrada din bronz presarata cu flori din Sala Mare,  tapiteriile si ornamentele de pe peretii Camerei Garzilor, dominanta rosului aprins si a auriului din Camera Tronului, tot aici aflandu-se si scaunele folosite la incoronarea Majestatii Sale Regina Elisabeta a II a in anul 1953, ne-au fermecat. 
Camera de Bal pastrand si ea iz-ul istoriei fiind inaugurata in timpul domniei Reginei Victoria in 1856 pentru a celebra sfasitul razboiului din Crimeea.
Insa, atat eu cat si scumpa-mi datatoare de viata am ramas fara grai cand ochii nostri deja impaienjeniti de frumusete au fost orbiti de splendoarea colectiilor de tablouri, adevarate comori artistice ce apartineau lui Rubens, Cabaletto, Vesmeer, Rembrandt si multi altii.







Ii promisesem mamei o zi plina in care o voi ametii cu frumusetile Marii Britanii si m-am tinut de cuvant. Mi-am intors privirea spre ea si fericirea m-a cuprins instant vazandu-i chipul linistit de fericire si ochii scaparand din pricina superbei privelisti. Am lasat-o sa savureze momentul, intorcandu-ma la contemplarea aceluiasi mirific decor.
Ne aflam intr-una dintre capsulele realizate din sticla ale imensei roti din Londra. London Eye ne oferea o priveliste la 360 de grade asupra intregii capitale, incluzand cateva dintre locurile pe care le-am vizitat astazi.  
Aruncandu-i o ultima privire dragei mele mame, ce era pierduta printre ganduri, m-am pierdut si eu in amintirea zilei ce tocmai a fost stinsa de cerul intunecat patat de stele.


Dupa minunata Catedrala Westminster Abbey, Palatul Buckingam si London Eye, a doua zi ne-am indreptat catre capodopera lui Sir Christopher Wren, miracol al supravetuirii celui de-al Doilea Razboi Mondial.  Catedrala St. Paul era incununata de un Dom minunat, iar treptele-i late duceau spre fatada de vest ce avea doua etaje si doua turnuri in stil baroc. In turnul din stanga locuia "Marele Paul", nascut in anul 1882. Clopotul turnului, in sine, avea o greutate totala de 17 tone purtand distincta reputatie de cel mai mare clopot al Angliei.




Dupa ce ne-am destins cu niste preparate traditionale englezesti, la un restaurant din zona si ne-am tras sufletul pret de cateva ore, am zis ca e timpul pentru a treia destinatie a vacantei noastre care a adus si ea un zambet stralucitor pe buzele noastre de dorinta explorarii tuturor frumusetilor acestei tari. 
Houses of Parliament trona impunator pe malul Tamisei, sub bazele sale aflandu-se locul in care Edward Confesorul a pornit construirea palatului original. Capodopera arhitectonica in stil gotic renascentist de acum a fost construita intre anii 1840 si 1888 de catre Charles Barry care a proiectat cladirea astfel incat sa se potrivească cu Westmies Abbey, aflat in apropiere.



Ma trezisem din filmul amintirilor buimac, nestiind unde ma aflu. Londra stralucea sub noi, parand a fi reflexia cerului instelat intr-o oglinda. Mama era acaparata de-o linistie profunda, acaparata de frumusetea deasupra careia noi parca pluteam.
Mi-am intors atentia asupra peisajului, zarind fatada si ceasul iluminat ale Big Ben-ului,  amintindu-mi totodata de locul in care am pus pauza filmului mintal. Big Ben era unul dintre turnurile ce imbratisau Houses of Parliament, asa ca-mi reluasem rola cinematografica din nou, incepand s-o derulez. Imaginea imensului ceas mi se forma pe pleoape, intorcandu-ma in amintirea zile ce treptat se afunda in trecut.



Acel turn, cu al ei ceas, al timpului a continuat sa ticaie chiar si atunci cand in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in 1941, o bomba puternica a distrus Camera Comunelor si o parte din Sediul Parlamentului. Un adevarat veteran de razboi.
Expeditia si aventura noastra a continuat, urmatorul punct fiind British Museum, unul dintre cele mai vechi si mari muzee din lume. Mintea imi era pur si simplu vraiste la cate imagini au fotografiat ochii-mi turbati de atata frumusete. Mumii egiptene, antichitati, artefacte, comori descoperite in intreaga lume tocmai din geneza sedeau sub acelasi tavan. Acea cladire uriasa gazduia sase milioane si jumatate de obiecte de arta si avea 94 de expozitii permanente si temporare. Un amalgam magnific.



Dupa un ansamblu de obiecte adunate din epoci apuse pana-n prezent, ne-am odihnit mintea admirand panorama spre Tamisa. Relaxare totala datorata superbului Tower Bridge, construit in Epoca Victoriana, ale carui pasaje pietonale serveau drept galerii de unde puteam vedea panorama.



Ne-am mai clatit putin ochii si mintea in istorie cu Trafalgar Square, construita pentru a-l comemora pe Amiralul Nebson, piata situata in centrul orasului, a fost numita dupa Capul Trafalgar din Spania, unde amiralul a castigat ultima sa batalie. 



Cu gurile uscate si picioarele umflate de la atata mers, ne-am indreptat spre Covent Garden. In Eviul Mediu a fost teren agricol de unde se aprovizionau calugarii de la St. Peter si in 1540 , Regele Henry al VIII-lea l-a confiscat, de atunci trecand atat prin ghearele timpului, cat si a altora. Covent Garden era o multitudine de alegeri, cafenele in aer liber, restaurante, pub-uri, terase si magazine. Si acum casa mamei mai adaposteste suvenirurile cumparate in acea zi de acolo. Cu cat entuziasm se plimba printre zecile de tarabe si magazine, ca un mic copil. Atunci am cunoscut sufletul ei de copil ce inca era viu si neastamparat.



Apusul ne-a prins la o plimbare prin Hyde Park. Soarele se baga lent in patul naturii, cei peste 4000 de copaci fiindu-i perna, infinita pajiste o verde patura iar lacul cristalin cantec de leagan. Pasii nostri lenti paseau prin parcul in care anul 1536 l-a prins pe Henry al VIII-lea si pe oamenii curtii sale ca manau caii la galop in vanatoarea de caprioare ori porci mistreti.



Sursa fotografiilor : Proprie

Soarele deja adormise, asa ca am hotarat sa-i aratam mamei, prin Ochiul Londrei (London Eye) toate frumusetile vazute de-a lungul zilei, captate intr-un singur tablou nocturn. Ne prinse seara tarziu cand epuizati total ne-am indreptat catre masina si am plecat spre casa fericiti si impacati, desi eram pur si simplu extenuati.
O data ajunsi acasa ne-am delectat cu o portie de ras pe masura zilei ce tocmai trecuse, reamintindu-ne toate peripetiile avute. Dimineata grea, rupti de maini, de picioare si toate cele am zis ca pentru azi sa ramanem in oras, savurand un film la cinematograf , ne rupem buzunarele la shopping si luam masa in centru.
Zis si facut, rupt portofele, ajungand acasa cu masina plina ochi pana la refuz de toata gama de fashion pentru garderoba mamei dar si a noastra, moment de bun augur avand in vedere ca trecuse foarte mult timp de cand am putut sa ne bucuram impreuna de o zi de shopping.
Seara s-a lasat cu muzica si dans in stil romanesc, populara de la mama ei de acasica, Romania, dar si cateva melodii poloneze, care spre surprinderea noastra se asemanau cu ale noastre, ceea ce ne-a incantat.
Toate bune si frumoase, iar seara se avanta din nou grabita prin preajma noastra. Mai aveam 3 zile de vacanta, bun asa, ne-am spus toti. Dupa ce am perindat intreaga tara de-a lungul si de-a latul ei ziua pacatoasa venise, era vremea sa pregatim bagajul mamei, care ma stupefiase in exces findca se triplase fata de cum venise in prima zi, dar m-am bucurat. 
Acum se putea mandrii in fata prietenelor ei si nu numai cu hainele chic pe care le cumparase din Marea Britanie, se vedea in ochii ei cat de entuziasmata era de cum privea intreaga colectie ce tocmai si-o creease.
Trezirea dimineata la prima ora era obligatorie si buimacii cum eram ne indreptam atentia sa ajungem catre aeroport. O tristete crunta se intrepatrunse intre noi, gandurile disparusera si o tacere crunta poposi in masina. 
Cu greu am putut sa-mi tin in frau lacrimile stiind ca, poate, va fi ultima zi in care o voi mai putea vedea, strange in brate si saruta mainile ei calde. "Am trait clipe minunate, vacanta aceasta devenind cea mai frumoasa clipa din viata ei si pe care nu o va uita nicicand", se auzea in mintea mea, fericitdin cale afara, desi inima-mi era trista.
Lacrimi s-au scurs pe podeaua aeroportului, ne imbratisam toti atat de puternic si mult de parca ar fi fost ultimele clipe petrecute impreuna, dar, in fond, nu aveam ce face, eram aici special pentru a putea plati tratamentul ei costisitor, doar asta ne mai tinea pe aici.

Chiar daca am avut parte de calatorii minunate, destinatii incredibile si am dat de oameni si oameni, nici o calatorie nu s-a putut compara cu aceasta, una in care mi-am pus toata speranta ca se va face bine, ii va face bine psihicului ei si o va ajuta sa lupte cu aceasta cumplita boala.
Nici o amintire nu va ramane intiparita in inima si mintea mea asa cum a fost asta, o amintire care a adus atatea satisfactii si bucurii.

Rememorand toate zilele petrecute impreuna cu noi, scumpa mama a reusit sa se schimbe total, aducandu-i mai multa pozitivitate, ambitie si putere de a merge mai departe. Toate aceste decizii pe care le-am luat, cu demersul vacantei ei, au fost decizii care au schimbat un destin, o soarta, iar acum, dupa ceva luni de zile imi aduc aminte ca au fost niste alegeri bune. 

Pentru a mai indulci putin totul, vreau sa va spun ca odata cu toata tevatura vacantei , asta a dus la o singura concluzie extraordinara in momentul in care analizele ei au demonstrat ca se vindecase de cumplita boala si ca invinsese pe propriile ei picioare ceva ce era imposibil.

Multumesc mama ca ai luptat pentru a ma mai putea bucura in continuare de tine.

Am cea mai buna mama din lume. Te iubesc mama.

Cand pastrezi in suflet speranta pana la capat o minune apare din senin.


Tin sa multumesc, Momondo, pe aceasta cale pentru ca datorita lor cautarea mea de atunci pentru un bilet de avion a fost usurata. Mi-ati facut ziua mai usoara in acea zi. Va multumesc.


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, proba 2 din concurs.