sâmbătă, 3 martie 2018

Pierdută în haos, fără nici o soluție de a ieși, m-ai găsit și mi-ai croit drum spre lumina inimii tale

Pierdută printre gânduri haotice și siluete străine, nesigură pe mine din pricina unui trecut pictat de păcate, a unui prezent monoton și a unui viitor necunoscut, am fost pierdută printre gânduri haotice și siluete străine, am fost găsită de tine, dragul meu.
M-ai descoperit când aveam cea mai mare nevoie, scoțându-mă din întunericul obscur ce-mi devenise casă. Am schimbat mutația în sufletul tău pictat în verde, unde am prins rădăcini. 
Ritmul bătăilor inimii tale îmi sunt muzică. Ador să dansăm în miez de noapte pe linia lor melodică și să ascult notele șoaptelor tale dulci scrise pe toracele meu.

Doar în reflexia ochilor tăi cameleonici îmi găsesc frumusețea demult uitată și sclipirea unor zâmbete naive. Buzele-ți pline și trandafirii sunt alifie cicatricilor care încă îmi mai provoacă usturimi. 
Caut chipu-ți adonisiac în fiecare străin ce-l întâlnesc pe stradă. Te caut în ploile imprevizibile de vară, în strălucirea zăpezii, în curcubee șterse, în furtuni răzbunătoare și-n sunetul vântului solitar. 

Obișnuiesc să privesc stelele, sperând s-o zăresc pe-a ta. Și am găsit-o, așa cum m-ai găsit și tu pe mine. E cea mai strălucitoare dintre toate, și ghici ce: se află lângă a mea, iubitule. Tu m-ai găsit într-o lume anostă ce ne separă trupurile prin meleaguri lungi și străine, însă cerul ne-a unit stelele lăsând luna să vegheze asupra lor. Cel puțin acolo să sclipim împreună.