vineri, 27 aprilie 2018

Început de primăvară în curtea SuperBlog 2018 by Alin Boncea & Gabriela Rădulescu



Venise un moment în care nu știam ce să mai fac. Îmi doream să încep să realizez ceea ce mi-a plăcut dintotdeauna să fac și anume să scriu. Să încerc să-mi pun pe hârtie ceea ce gândesc și ceea ce simt. Aveam un blog de ceva ani, nu scrisesem decât vreo 3 articole și alea triste. Până într-o zi când am văzut pe facebook, Spring SuperBlog 2018.

Nu știam ce este, însă doar acel cuvânt blog mi-a atras atenția și am dat click. Competiție de bloguri. Bun așa, mi-am zis în gând. Suna exact ceea ce căutam de foarte mult timp. Și asta am făcut. M-am înscris. Era 26 Februarie 2018, îmi aduc și acum aminte de ziua aceea ploioasă și mohorâtă, cum este în Anglia de obicei. În fond mă obișnuisem de atâția ani.

Nu am ezitat și am completat formularul și am dat cu Enter. Am fost tare fericit, deși habar nu aveam cu ce se mănâncă măcar sau ce e de făcut. Nici măcar regulamentul nu reușisem să-l citesc foarte bine, ci pe bâjbâite așa. Nu-mi pasă oricum, fericirea era prea mare în momentul ăla, mai ales că eram conștient că va trebui să-l citesc pentru a cunoaște regulile măcar alea de baza.

Deja mă așteptam și bănuiam că la startul competiției voi da "nas în nas" cu unii dintre cei mai buni bloggeri de moment, nu mi-a fost teamă, deși aveam o reținere mai ales că-mi știam punctele slabe, în special cele din gramatică( virgule, i-uri sau altele). Eram încrezător că mă bazam pe gândurile mele continue și ideile ce le tot cream acolo tot timpul. Știam că am posibilitatea să cresc, să mă dezvolt și să avansez, fiindcă îmi plăcea ceea ce făceam.

Venise și ziua cea mare cu prima probă, habar nu aveam să scriu despre călătorii, sejururi, dar am făcut-o așa cum am crezut de cuviință. Am avut un ajutor denădejde, mintea și bogatul vocabular.

Nu mi-am imaginat vreodată că voi putea să scriu despre desene animate, construcții, certificate energetice, jocuri, turism, haine sau mai ales despre produse cosmetice. Dacă îmi spunea cineva asta eram capabil să-i spun că e nebun de-a binelea.

Nu-mi știam și latura asta ascunsă, ceea ce m-a bucurat.


Concluzie

O dată cu această participare vreau să vă spun că totul a fost de bun augur și a dat un refresh vieții mele. Am învățat atât de multe de la profesioniști sau cel puțin oameni care se pricep și au mai făcut acest lucru.
Am învățat că pot să-mi testez limitele, că pot să-mi doresc mai mult de la mine și că pot să realizez mai mult decât am crezut că o pot face vreodată. Mi-am îmbunătățit atâtea lucruri și mi-a dat moral că ceea ce am început acum este chiar ceea ce trebuia să fac de mult, dar de care mi-a fost teamă să fac.

Am mai învățat că oamenii răi îi poți întâlni oriunde și că te vor face să te simți mic în comparație cu ei, că te vor judeca până în cel mai mic detaliu și că vor face tot posibilul să dea cu tine de pământ fără niciun stres. Am învățat că răutatea și invidia lor pot face un om să-și lase doborât sufletul, să se piardă pe el însuși. Am învățat cât de ușor este să ucizi cu sânge rece o inima și un om. Am învățat să lupt mai mult și să nu mă mai las pradă oamenilor ca ei ce vor doar să facă rău și să-și arate superioritatea față de cei mici.

Am învățat că orice ar fi trebuie să mă încred în mine și în ceea ce pot să fac și nu în ceea ce pot spune alții despre mine. Am învățat ce înseamnă parșivitatea și cum te pot ocărî unii oameni doar pentru câteva simple greșeli de ortografie, lucruri ce se pot remedia în timp.

E păcat că încă mai există astfel de oameni care se cred atotștiutori și mai presus de oricine.

Din partea mea vă doresc tot binele din lume și să fiți fericiți toți cei care mi-ați făcut rău chiar și prin cuvinte. Datorită vouă am învățat să fiu mai bun cu mine și cu ceilalți.

Vă mulțumesc.

Se pot îmbunătății multe lucruri la acest concurs, asta dacă se doreste o performanță mai bună și mai viabilă.

Din partea mea, Alin Boncea, pot spune că totul a fost plăcut și minunat. Vreau să mulțumesc tuturor, în special doamnei Claudia Pătrașcu pentru răbdarea care a avut-o cu mine și că a fost lângă mine atunci când am simțit nevoia să renunț. O apreciez și o stimez pentru omul care este. 


În timpul competiției am întâlnit un om minunat, Gabriela Rădulescu, un om deosebit, un prieten adevărat, o persoană bună și cu un suflet mare. Ca drept dovadă că am reușit să o atrag lângă sufletul meu pentru totdeauna. În cele de mai jos vă va oferii și ea câteva cuvinte despre competiția Superblog.

Cu multă iubire către voi cititorii noștrii, Alin Boncea.


Gabriela Rădulescu


Superblog 2018. 

Ediția din primăvară asta s-a încheiat, cu bune și cu rele. Aș avea multe de spus, însă aș vrea să mă rezum la niște idei creionate în fugă într-o pauză de masă.
În primul rând, acest concurs a însemnat pentru mine o oportunitate. Știu că sună cliseic, însă acesta este primul concurs de blogging la care am participat. Amândoi am început să scriem pe un blog acum trei luni, am început pe bloguri diferite pe care am ajuns să le împărțim. Am învățat multe, atât de la ceilalți competitori cât și de la colegul de echipa. Am învățat că scrisul este o artă, mult mai mult decât se spune. Este foarte dificil să faci din niște cuvinte o poveste care să fie citită cu plăcere și care să inspire sentimente, vise, iluzii.

Mi-am frământat cele mai ascunse colțuri ale minții în căutarea unor idei ce au venit, mai devreme sau mai târziu. Am început să îmi dezvolt modul de a scrie, de a așterne ideile pe o foaie de hârtie sau pe un ecran de laptop. Am scris fraze furișate în puținele minute libere sau în momentele de inspirație care uneori parcă erau o specie pe cale de dispariție.

Pe lângă asta, am observat cât de importantă este colaborarea. Este prima dată când am împărțit ideile mele cu cineva care este la fel de cooperant ca și mine și care nu are ca obiectiv primirea unei note și "fuga de la locul accidentului". Am simțit în acest concurs că sunt apreciată și respectată.

Am scris rânduri pe fugă pentru a respecta deadline-urile și am încercat să mă gândesc la ce ar trebui să mai lucrez: la format, la exprimare, la fluiditate? Poate din toate câte puțin.

Am trăit un amalgam de sentimente care au plecat de la bucuria de a vedea cum urci în clasament, dezamăgirea de a vedea că ai stagnat după o probă și, în final, satisfacția de a primi un anumit loc în condițiile în care nu ai experiență.

Perfect nu a fost. Bineînțeles că acum, uitându-mă în urmă, aș schimba. Multe. Dar e adevărată zicala din popor: "Din greșeli înveți". Nu putem decât să ne fim recunoscători pentru greșelile noastre pentru că de aici am învățat ce trebuie să corectăm.

Bineînțeles că am avut momente în care mi-aș fi dorit să primesc mai mult, dar apoi mi-am dat seama că e vorba totuși despre bloguri cu diverse teme, scrise în diverse stiluri, unele mai literare ca altele, unele bazate pe feminism, pe bucurie, pe călătorii sau pur și simplu iubire pură. Gusturile persoanelor sunt și ele pe măsură și, ca urmare, o tentă de subiectivism este aproape inevitabilă. Cine nu recunoaște asta înseamnă că nu poate vedea decât cu ochelari limitativi în față.

Acum, ca să fie un feedback cu adevărat realist, au fost și aspecte mai puțin plăcute în concurs. Au fost momente în care mi s-a părut că se aleargă după note, de parcă notele ar fi scopul primordial în viața noastră. De parcă notele ne-ar defini pe noi ca persoane și ne-ar face să scriem mai bine. Nu nota face pe om, ci caracterul, iar caracterul uneori a lăsat de dorit prin niște atitutidini care trebuiau să rămână în spatele cortinei.

Dar, la fel cum am spus mai sus, suntem oameni, cu gândiri proprii, cu personalitati proprii. Deciziile pe care le luăm sunt cele care ne modelează pe noi ca oameni iar noi trebuie să ni le asumăm și să trăim cu ele, să ne definim sufletește și să încercăm să fim mai frumoși pe zi ce trece. Dar frumoși nu fizic, căci frumusețea fizică e trecătoare, ci spiritual, fiindcă spiritul e cel care va dăinui și ne va defini drumul nostru în viață, ajutându-ne să îmbătrânim frumos și demn.

Acestea fiind spuse, nu mă voi mai poticni în clișee. Ce mai e de spus probabil a fost cântat în multe alte pagini de blog de către concurenți mai talentați ca mine, așa că îi voi lăsa să-și recite trilurile și pentru mine.

Eu mă voi duce să cresc...în scris și în suflet.


Felicitări speciale pentru AVBS Credit din partea noastră pentru libertatea dânșilor de creare a articolelor la proba "Pledoarie pentru cauza sufletului tău". Acest lucru este datorat în special faptului că au înțeles că nu doar a face reclamă este important.


Pe această cale, mulțumim Spring SuperBlog 2018 pentru participare.