duminică, 29 aprilie 2018

- Povestea din spatele zâmbetului - by Florina Vitiuc Caraivan


Fiecare om are povestea lui, cu toți credem că suntem speciali, este atât de important să știi ce îți dorești de la viață, pe moment datorită stărilor pe care le avem ne putem dori ceva, dar mai ales ceva rău, chiar răul nostru, pur și simplu ne dorim ceva special, să ieșim in evidență ca lumea din jurul nostru să ne remarce, să ne respecte. Era cea mai mică dintre cei 5 frați a unei familii modeste din satul Arbore... O fire emotivă dar totodată rebelă...a crescut înconjurată de dragostea familiei, simțind diferențele din societate. A luptat mult cu diferențele sociale, în școală, societate, chiar și biserica pe care a frecventat-o... 

Așa era ea, închidea ochii și visa la tot felul de povești, își crea personaje inspirate din lumea reală, le transforma după placul ei, crea tot felul de situații în care ieșea învingătoare, nu avea curajul să spună nimănui aceste lucruri și de ce ar fi făcut-o, ce ar fi câștigat... era ceva ireal. De multe ori suferea că nu putea fi spontană, nu știa să dea replica potrivită celor răutăcioși, își dorea atât de mult să poată deveni acel om care atunci când deschide gura lumea să rămână uimită de ideile ei. 
După unele discuții pe care le purta în cercurile unde interacționa, venea acasă sau se retrăgea într-un loc pustiu unde să nu o audă nimeni și repeta conversația, se gândea la replici potrivite și spera să mai aibă ocazia să poarte acele discuții și să poată da replicile potrivite.

Mama ei avea întotdeauna câteva vorbe pentru ea... "Capul plecat sabia nu taie. Să nu invidiezi niciodată pe cel ce are mai mult decât tine, mulțumește-te cu ce ai, pentru că atunci când puținul se face mult ești fericit, dar ce te faci când multul se face puțin....." Cu astfel de cuvinte a părăsit cuibul părintesc și cu promisiunea că multul ei se va strânge în suflet. Și-a pierdut ambii părinți, când era foarte tânără, amândoi chinuiți de boli grave dar cu nădejde multă în suflet pentru bine. Această nădejde i-a insuflat-o și ei... A învățat să întâmpine bucurii și necazuri cu zâmbetul buze... Își spunea în gând: "Și asta trece" 

Povestea din spatele zâmbetului! Povestea ei era închisă în spatele zâmbetului. "Doar cei cu intenții bune pot să pătrundă acolo", a auzit-o spunând într-o zi în salonul în care era internată. El era medic, ea pacienta unui alt medic. Așa a întâlnit-o, când ea suferea. Își cauta pretexte să vină mereu în salonul unde era ea. Cu o seară înainte de intervenția care urma să o aibă, a venit lângă ea, a prins-o de mână și i-a spus:
-Voi fi alături de tine, poate îmi vei înlesni intrarea în povestea din spatele zâmbetului tău... 

Vreau să înțeleg de unde se revarsă atâta senzualitate... Știi că mă pierd în ochii tăi care se schimbă în funcție de stare? Am observat când ești veselă sunt verzi ca iarba, când ești tristă se fac un amestec de verde-maroniu... Promit că nu o să te răscolesc prea mult, dar vreau să-ți aflu povestea și dacă îmi dai voie, vreau ca mâna aceasta ce-mi stă între palme să scrie o frază din povestea ta în sufletul meu. Dacă aș putea să iau din liniștea gândurilor tale, din zbuciumul emoțiilor de acum. Lasă-mă să intru în povestea ta!
-Domnule doctor, povestea zâmbetului meu este o emoţie a iubirii ce străpunge amalgamul suspinelor ofilite, are puteri tămăduitoare pentru senzaţia de înfrigurare şi înstrăinare ce mă însoţeşte clipă de clipă. Am hotărât să mă îmbrac în zâmbete sincere, să nu mai dau voie gândurilor să cotrobăi prin cotloanele minții înegurate de durere, cred doar că zâmbetul poate ascunde consistența unui miracol, iar expresivitatea lui înlocuiește cele mai frumoase cuvinte... De asta zâmbesc... 

Trăiesc cu speranța că voi fi bine.




Povestea din spatele zâmbetului by Florina Vitiuc Caraivan