joi, 26 aprilie 2018

Sărbătoarea Armindenilor și ce mai sărbătorim la 1 Mai





Data de 1 mai deja se apropie. Deja ne gândim la mare, la munte, vacanțe, grătare la pădure și alte cele. Și bineînțeles la ziua liberă pe care o avem. 
Dar oare 1 mai este doar atât? Aș vrea să prezint o altă față a zilei de 1 mai. 
În primul rând, pentru români mai înseamnă și sărbătoarea Armindenilor, cunoscută și ca "Ziua Pelinului" sau "Ziua Bețivilor". 



În tradiția populară se sărbătorește pentru venirea primăverii, pentru recolte bogate, ferirea de secete și alte fenomene ale naturii. Arminden este o zeiță a vegetației iar sărbătoarea are la origine practici păgâne. Se spune că în această zi trebuie să se agațe câte o crenguță verde la ușă, geam sau la poartă pentru belșug și noroc, iar la casele cu fete se pun pui de mesteceni în fața porții. 



Armindenul ne amintește și de prigonirea lui Iisus, crezându-se că, atunci când Irod omora copiii, a pus câte o ramură verde la poarta de unde a început măcelul. Însă, a două zi, au apărut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai știut unde să-l caute pe Iisus. În această zi se mai sărbătorește și "ziua boilor", și de aceea aceștia nu se folosesc la muncile câmpului. Se spune că e bine că în această dimineaţă oamenii să se spele cu rouă pentru sănătate.

“Ziua de Arminden” sau “Ziua Pelinului” se sărbătoreşte în Transilvania, Banat, Bucovina şi Moldova la 1 mai, în Ţara Lăpuşului de Rusalii, în Muntenia şi Oltenia pe 23 aprilie, de Sângiorz.

În „Istoria fondării oraşului Bucureşti”, Nicolae Vătămanu vorbește despre Armindeni când dumbrava de la Băneasa se umplea de boieri şi cucoane „ieşiţi” în natură, să se bucure de parfumul de „verde crud”, „de mugur alb şi roz şi pur”.

1 mai îşi are originile în sărbătorile Europei păgâne, când se sărbătorea reîntinerirea naturii. Tradiţia păgână a intrat în conflict cu Biserica Catolică, însă ziua a fost celebrată până aproape de 1700. Noaptea de 1 mai era cunoscută în Europa ca fiind ziua Vrăjitoarelor. Tradiţiile celtice ale zilei vorbesc despre zeităţile vânătorii Diana și Herne.

Sărbătorirea lui 1 mai în Europa a variat. Pentru meşteşugarii medievali era una dintre cele mai populare sărbători. Obiceiul cerea să fie aleasă o “Regină a maiului”, cea mai frumoasă din toate femeile aşezării, care urma să conducă semănatul.

Întorcându-ne spre epoca modernă, aflăm că, la 1 mai 1886, Federația Americană a Muncii declara o grevă generală pentru a cere opt ore de lucru pe zi la care s-au alăturat aproximativ 350.000 de muncitori de pe întreg cuprinsul SUA. Opt lideri ai greviştilor au fost condamnați la moarte. În 1889, Internaţionala Oamenilor Muncii (prima Internaţională Socialistă), declara 1 mai “Ziua Muncii”. Steagul Roşu era numit “simbolul sângelui vărsat de martirii clasei muncitoare în bătălia lor pentru drepturi”. Astfel, ziua a fost sărbătorită în întreaga lume încă din 1890. 
Victoria lor a fost însă parţială, pentru că unele state au acceptat să o celebreze, însă în luna septembrie. După ocuparea Europei de Est de URSS, republicanii americani au redenumit ziua de 1 mai Ziua Loialităţii. În 1947,  ziua de 1 mai a redevenit în ochii guvernului american un pretext al sindicatelor infiltrate de comunişti pentru a organiza acţiuni de propagandă. A venit rândul preşedintelui Dwight D. Eisenhower ca în 1958 să redenumească 1 Mai ca “Ziua legii”. 

Pe teritoriu românesc, această sărbătoare a variat de asemenea. Astfel, Carol al II-lea asimila ziua de 1 Mai, el fiind cunoscut la momentul respectiv ca „ocrotitorul muncii românești”. 
Pe vremuri comuniste, România a preluat 1 Mai ca un pretext de a mobiliza mulțimile.
În 1981, se scriau într-un almanah al vremii următoarele: “În prezența tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a tovarășei Elena Ceaușescu și a celorlalți conducători de partid și de stat, la 30 aprilie a avut loc, într-o atmosferă sărbătorească, de vibrant patriotism, adunarea populară din Capitală consacrată zilei de 1 Mai – Ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc".

În prezent, această zi este sărbătorită prin oferirea unei zile libere naționale tuturor angajaților din România, fiind un prilej de odihnă și petrecere.