joi, 5 aprilie 2018

Unde este iubirea pe care mi-ai promis-o cu atâta dorinţă încât mi-ai implementat-o profund şi-n mine, făcându-mă să cred orbeşte în ea ? Unde sunt cuvintele ce mi le-ai rostit? Unde?



Trece timpul, iubirea nu trece orice am face. De aceea am un miliard de intrebari in mintea mea ce ma innebunesc in fiecare moment, la fiecare gand ce ma aduce la tine..........

Unde sunt promisiunile ce le-ai rostit cu atâta hotărâre şi înverşunare? Unde sunt cuvintele de dragoste ce le-ai rostit urechilor mele, unde ai lăsat mângâierea ta să se abată din drumul mainilor mele? Unde?
Spune-mi. Ai curajul să vi să spui, să răspunzi atâtor întrebari ce mă zăpăceşte în orice clipă, ce nu-mi dă voie să respir normal. Vino în faţa mea, ai curajul şi ieşi din văgăuna în care te-ai vârât voit/ă, pitit/ă de vederea ochilor mei ce te cheamă ca un/o nebun/ă atât de mult.

Spune-mi, spune-i inimii mele ce au crezut tot ce le-ai cântat, spune-i pieptului meu ce rabdă atâta durere, ia-ţi inima în dinţi şi lasă frica deoparte. Spune-mi, te rog.


Unde sunt serile de amor petrecute impreuna, visele create în doi şi viitorul ce ni-l creasem atât de frumos? Spune-mi. Unde ai laăat îmbrăţişarea mea să plece când era tot ceea ce iubeai? Unde sunt dimineţile în care priveai cum dorm atât de frumos şi cum spuneai cuvinte pe care credeai că nu le aud?
Unde? Dacă ai puţină demnitate în tine, te rog spune-mi.
Spune-mi că este doar ceva trecător şi că îţi vei îndrepta privirea din nou, cum ai făcut-o atâţia ani.

E nevoie să ştiu. Merit să stiu. Unde ai lăsat buzele mele să se îndrepte fără să le poată săruta pe ale tale? Unde? Când ceea ce-ţi doreai cel mai mult era să le simţi onduite peste ale tale.


Unde este iubirea ce ţi-ai promis-o şi mai apoi mie?