vineri, 4 mai 2018

" Și...cum mai e la tine-n suflet? " - Văduva Andreea - Poezie

   

Și...cum mai e la tine-n suflet? De-a lungul vieții ne punem multe întrebări, dar omitem să ne întrebăm pe noi, despre noi. Îi întrebăm pe alții dacă sunt fericiți, dar noi? Suntem? Dincolo de zâmbetul larg purtat nonșalant pe chip, ce povești ascundem fiecare? Ce lupte? Ce tristeți? Nimeni nu știe, doar sufletul.
Acolo strângem amintiri, speranțe și răni. Despre care nu prea vorbim. De ce oare? Pentru că dor? Pentru că ne vor trezi la viață vechi iubiri? Sau, pentru că, praful gros ce s-a așezat peste ele ne-a făcut să le uităm? Ia loc în fața unei oglinzi, privește-te fără mască și întreabă-te: "Hai spune...cum mai e la tine-n suflet?"



 " Și...cum mai e la tine-n suflet? "


Cum mai e la tine-n suflet? 
Adesea, te-ai întrebat?
Ce-ascunzi dincolo de zâmbet?
Câte dureri te străbat?

Adunând doar lacrimi grele,
În câți ochi te-ai rătăcit,
Când, cei care i-ai iubit,
Și gura, de-al lor sărut?

Au plecat fără să-ți spele,
Inima de amintire,
Stai la rând, la fericire...
Și te vezi singură-n casă?

Dacă rândul ți-a trecut?
Când ți-așezi capul pe pernă,
Câte gânduri te apasă,
Câte-mbrăţişări furate,

Liniștea ta e în...bernă?
Câte vise stau uitate,
Într-un colț de timp prăfos?
Te-au strivit până la os?

Câte meschine căderi,
Te-au zdrobit cu-atâta forță?
Unde-i femeia de ieri,
Recunoaște, hai! Că doare.

Ce ardea...precum o torță?
Sau te-au stins cu a lor apă,
Nu-i așa că încă sapă,
Oamenii și-al tău destin?

În sufletul tău prea plin? 
Al cui pas și al cui umblet,
Nu-i o rușine să simți,
Mușcăturile amare,

Demoni deghizați în sfinți...
Cum mai e la tine-n suflet?
Încă speri să se întoarcă...?
Au putut de tot să-l stoarcă?