joi, 3 mai 2018

Suntem simfonii de suflete - Dora Teodora Diaconescull - Poezie













Suntem simfonii de suflete - Dora Teodora Diaconescull

Miroase simfonia, a tine, a bob de celulă pierdută 
Pe portativ stă atârnat, un gând în carne de suflet
N-am timp să-mi pierd melancolia brațelor, 


Ce se întind pe un dans în solfegii, un sunet îmi strigă ..PERFECT

Eu doar ating pielea-ţi moale, ascultându-i ritmul bateriei ce zvâcneşte prin tâmplă,



Îmi topesc suflarea cu atingerea ta, iubite' mai pune-mi zălog la perdea

Şi aruncă-mi întristarea din urma mea, când mă cuprinde nebunia din cămașa ta

Ci-o sădeşti prin nisipul cel calc în pasul cărnii, ferbinte
Unde ea, îşi ia culoarea florii de nu mă uita şi te strânge în coapsele ei, mărunte

În perfect simfonii de suflet ne omogenizăm,
Printre paralele de punți, între gânduri 
Şi strângem culoarea în pletele ninse, ca pe dar de îmbrătisare în săruturi
Lăsând noaptea LUNA să ne încânte iubirea, în sunetul cerului .
Pe toate pleoapele ochilor ce se sărută 
În aureolă dansului din portativul pictat prin divine gânduri !