marți, 19 iunie 2018

Au fost zile in care imi venea sa-mi smulg sufletul din piept si sa mi-l trimit la tine, sa simti cum se simte el plin de dor de tine, de noi.



Erau seri in care priveam cerul de la fereastra, urcat pe pervaz, si luna in toata frumusetea ei, momente in care printre dinti iti sopteam numele precum o poezie de dragoste si cream odata cu ea versuri in care te incorporam acolo de teama de-a nu te uita vreodata. Iar din acea poezie cream o melodie doar a noastra, in care ne ridicam spre ceruri in armonia piesei iubindu-ne angelic precum doi ingeri.

Erau zile in care te imbratisam in fiecare adiere de vant cand numele tau il auzeam suierand printre acorduri de cant de pasari zburdalnice, atunci cand te zaream in fiecare zambet al unei femei ce se perinda in jurul meu in trecerea spre intrebuintarile ei zilnice. Si da, erau zile intregi cand numele tau mi-era intiparit in fiecare tremur al trupului ce se cutremura la fiecare senzatie de incitare venita de nicaieri, momente in care totul ma aducea mai aproape de clipele in care trupul tau il atingea pe al meu.

Erau zile in care-mi spuneam ca niciodata nu ai sa stii cat de mult te iubesc, cat de mult ador tot ce esti tu si ceea ce faci din mine cand sunt cu tine. Nu ai sa stii vreodata cata iubire incape inauntrul meu si asta datorita tie.

In dese zile ma intreb oare cata liniste poate sa incapa in imbratisarea a doua trupuri, dar si cat zbucium in tacerea lor?

Stiu doar ca atunci cand iubesti te simti respirand alt aer, te ridici dar si cobori. Iubirea te inalta acolo sus de tot chiar si in momentele in care te simti lovit de pamant precum picurii de ploaie ce se rasfrang asupra pamantului cu bogatia lor. Cand iubesti inveti sa ierti mai mult si sa te descompui din orgoliile tale si sa te recompui la loc doar cu iubire, daruind-o fara nicio asteptare pentru a primii la schimb.

Cand inveti sa iubesti, pe zi ce trece mai mult, iti creezi un atelier imaginar in care iti construiesti totul cu migala si o rabdare de fier, asta pentru ca totul sa devina aproape perfect precum forma dorita.
Cand iubesti nu te temi de furtuni ce vor aparea in viitor intre iubirea voastra, de lipsa unor lucruri materiale si de nimic altceva.


Cand iubesti, iubesti iarba, copacii, frunzele, ploaia, bancile, cladirile de tot felul, asfaltul ce-l calci sub talpi, padurea, apa, cainii, oamenii, viata. Cand si cat iubesti, esti viu...in rest... e ca si cum nu existi...ca si cum nu ai aer.

Cand iubesc.....invat sa o fac mai mult, caci tu dai sens mai mult iubirii mele pentru tine.