sâmbătă, 9 iunie 2018

Cand dorul tine ma ia pot doar sa ma ascund undeva departe in lumea mea, de acolo de unde nimeni nu ma vede.


De mii de ori se intampla ca ceva sa-mi aduca aminte de tine, prin orice lucru marunt din lumea asta te vad si parca totul se leaga de tine, zici ca e ca un facut ca totul sa ma trimita mereu de acolo de unde nu vreau sa ma mai intorc.

Oare de ce se intampla asa?

De ce cand simt ca ceva se naruie gandul ma duce la tine intotdeauna si de ce trebuie ca toate acestea sa le discut prin mine, intr-o conversatie nebuneasca de parca as vorbi cu tine, sa asimilez cele intamplate din perspectiva de cum ai face si tu, de parca am purta o discutie de cum as putea rezolva fiecare situatie in parte, cand nu stiu ce alegere sa fac.

Si cum se intampla de fiecare data, ma intreb atatea si atatea, de parca ceva inca ma uneste de tine, desi suntem atat de parte unul de altul. De ce cand simt ca zambesc asta se datoreaza ca ma gandesc la tine si la zambetul tau atat de frumos ce mi-a fermecat sufletul de amar de vreme? De ce? Va ramane mereu acest "de ce? " in mintea si inima mea oricand si oriunde am sa fiu?

Cand dorul de tine ma ia doar ma fac mic de tot si ma introduc prin gaura cheii usii din lumea mea, fara ca nimic si nimeni sa nu vada cand am disparut si cat de repede. Este singurul mod prin care ma pot deprinde de tot, chiar si acum dupa atata timp. Este singura metoda prin care pot sa fiu eu cu mine doar.

Cand dorul de tine ma ia ma fac pierdut acolo unde nu ma gaseste nimeni.