miercuri, 12 septembrie 2018

Imi cer iertare...


A venit timpul sa-mi cer iertare pentru ca nu-mi dai voie sa te iubesc, femeie, pentru neputinta mea de-a te face sa intelegi ca iubirea e cel mai important lucru in asta viata. Imi cer iertare ca nu-mi dai voie sa-ti sterg lacrimile si ochii inmuiati de altii, ca nu-mi permiti sa-ti tin umbra cand sufletul iti dogoreste de atata durere, ca nu ma pot apropia de tine, fiindca ma alungi sau nu ma vezi.

Imi cer iertare ca nu-ti pot fi alaturi in fiecare dimineata, ca nu pot sa-ti zambesc, fiindca nici nu ma lasi, nu-mi da voie ratiunea din tine. Eu am tot incercat, dar nu ai cum cand nu esti vazut intr-o lume atat de oarba.

Imi cer iertare ca nu pot respira acelasi aer cu tine, desi mi-as dori tu-l vanturi ocolindu-l, ca nu pot sa te cuprind in brate sa-ti ofer caldura sufletului meu, iubirea inimii mele, ca nu pot...iar tu nu ma lasi deloc.

Imi cer iertare ca nu pot sa-ti fiu vocea inimii tale, caci tu urli si-alungi tot dinauntrul tau cu atata nonsalanta, astfel ca oricat as incerca sa reusesc ceva nu pot. Tu ramai aceeasi in neputinta ta, nu ma lasi sa fiu un salvator al trupului si inimii tale, tu nu sti de tine, ce vrei si atunci cum de-ti doresti sa ai ceva cand fugi.

Imi cer iertare pentru ca nu-ti pot schimba mentalitatea aia gresita in care traiesti, in turma pe care o urmezi neincetat si in gura lumii de care asculti, de aceea chiar imi cer iertare...Eu nu pot sa te schimb...desi as vrea nu depinde de mine.

Ce pot face?

Stiu doar sa-mi cer iertare ca-mi pun sperante sa te intalnesc si sa te-aduc la mine pentru a te face bine. Imi cer iertare pentru toate ideile ce le am in minte cu noi, cu viitorul nostru, cu prezentul nostru. Imi cer iertare pentru tot ce-am invatat sa fiu, dar care n-am cum sa le pun in practica.

Altceva nu stiu...si nici nu mai vreau sincer. Nu am obosit, dar am ajuns intr-un punct in care cred ca nu ma meriti, decat daca intelegi tot ce vezi scris aici...As vrea sa stii ca mie-mi e bine asa cum sunt si mai vreau sa-ti punctez ca n-am sa disper ca sa te pot gasi. Eu am oprit timpul in loc si nu mai caut nimic, mai ales pe tine, femeie.

Nu mai vreau sa-mi pierd vremea cautandu-te, ci vreau sa-mi traiesc viata asa cum este, cu sa fara tine tot fericit voi fi, sa nu uiti. Voi ramane mereu fericit cu mine, cu viata mea, cu drumul meu si n-am sa ma mai opresc in loc pentru tine vreodata, asa cum am mai facut-o, nu merit sa-mi pierd timpul pentru ceva ce nu merita.

Mi-ai dovedit-o in mii de zile si inca o faci si acum de cum te comporti. N-am sa mai misc un ac si n-am sa mai fac niciun pas spre tine ca odinioara, ci am sa raman pe loc, da, pe locul meu si am sa ma bucur de viata mea si de tot ce mi se ofera zilnic.

Tu ai sa ramai o egoista intotdeauna, asa cum sunt mai toti si n-ai sa fii niciodata macar un 1% din ce si cat sunt eu, ca om, ca suflet.

Imi cer iertare ca am pus capat a ceea ce esti tu femeie, dar voi reinvia atunci cand o sa te trezesti la realitate si ai sa gandesti pentru si cat doi.

Imi cer iertare...mie, pentru ca am pus pret mai mult pe tine decat sufletul meu...