Jurnalul Unui Visător

joi, 13 decembrie 2018

         

          Nu știu cum ai apărut subit dar nu ai avut nevoie de prea multe ca să te apropii de mine. Nu ai avut mult de muncă pentru a ajunge într-un loc ascuns din inima mea. Ai modelat a mea viață cu felul tău de a fi și ai reușit să te încorporezi treptat până în adâncuri. M-ai făcut să trec prin toate stările posibile și imposibile, devenind indispensabilă vieții mele.

***********
          Ți-ai lăsat amprenta ființei peste trupul meu și te-ai impregnat profund până în străfunduri. Te-ai întronat în ținutul meu, unind fiecare regiune într-un singur stat. Și mi-ai călăuzit drumul să fie lin cum n-a mai fost demult, ai înseninat cu soare și ai adus și ploi, să spele tot ce nu era în regulă în calea mea.

 **********
          Iar eu ți-am zis că nu am să mai rezist de atunci o zi departe să îți fiu, căci lumea mea se crease în preajma ta treptat de când ai apărut. Și nu am să uit o clipă tot ce ne leagă și ne apropie, ce ne aduce unul lângă altul fără voința noastră. Mi-ai devorat și mintea și mi-ai îmbrobodit-o cu tine, ai împreunat și spiritele lumii ca să le aduci la mine și nu am să pot, pierdut, să mai trăiesc niciunde când fără tine nu-i nimic mai bun pe lume.

*********
          Am cutreierat zări nespuse, departe de tine să fiu, și nici măcar alea nu m-au putut ajuta ca să te uit. Când ești de atâta timp aici în mine totul este cum a fost hărăzit să fie. Nu mai am nimic de spus, cuvintele-mi sunt sterpe ca să descrie tot ceea ce simt. Nu a mai rămas nimic neîndoielnic în jur ca să mă facă să cred că nu te iubesc.

********
          Rămâi o amprentă în sufletul meu aievea și voi merge cu tine împreună până când ziua cea din urmă va sosi. Și am să te port cu mândrie și cu patos fără să regret nimic din tot ce s-a întâmplat în toată viața.

*******

duminică, 9 decembrie 2018



          Aș vrea să-ți spun lucruri, pe care, poate, nu am reușit să le rostesc din diferite motive. Și recunosc faptul că, uneori nu simt să spun cuvinte, ador în schimb să le scriu. Te-am cunoscut când negura îndoielii se afla în mine, când speranța unui nou început se pierduse. Dar ai știut să vii către mine și să mă descoperi treptat, în limita în care ți-am permis și eu, o știu. Te-ai apropiat tăcută, ca mai apoi să te deschizi precum o floare. Am adorat c-ai reușit s-o faci și-ți mulțumesc enorm. M-am simțit special, deși nu credeam că merit să mă simt așa, dar tu ai reușit.

          Nu-s trist că s-a așternut tăcerea peste noi, că totul s-a încheiat așa cum a început. Și nici n-am să fiu. Sper să nu mă condamni pentru asta. Poate am greșit și eu, poate ai greșit și tu, dar pentru mine nu contează CE și CUM. Contează doar că s-a terminat ceva ce începuse frumos. Oare de ce? Cred că din dorința de prea mult, într-un timp atât de scurt, s-a făcut puțin. Am reprimat cuvinte ce-mi doream să ți le spun, fiindcă nu am agreat dorința ta nebună de-a afla anumite aspecte ale vieții mele care, în fond, au fost și s-au dus.

          Nu ți-am pus limite, așa cum crezi, ci am preferat să-ți spun ceea ce simțeam să spun. Am urât întotdeauna să mă simt obligat să fac ceva ce nu-mi doresc, ceea ce tu n-ai înțeles nici până în ultima clipă. Dar nu te-am condamnat, nu putem fi la fel. Fiecare este în felul lui. M-am simțit constrâns și aș vrea să știi că am trecut peste propriile bariere să-ți fiu pe plac. Am tăcut și am înghițit în sec doar ca să fii mulțumită. Dar a trecut. Am învățat să las ca tot ce vine să se ducă mai departe, să nu mă las afectat în vreun fel.

          Te-am iubit și încă o mai fac. Ne-am iubit și încă o mai facem. Dar ce mai contează acum când ai plecat? Nu mai contează. Așa că o să las lucrurile așa cum sunt. Aș vrea să-ți spun că iubirea nu are legătură cu trecutul. El trebuie să rămână acolo unde e, deoarece, tot ce povestești acum despre el, într-o zi se poate întoarce împotriva ta, un amănunt pe care, poate, nu-l știai. Aș vrea să-ți spun că aveam unele lucruri pe care adoram să le fac, și la care am renunțat, pentru că ție nu-ți plăceau.

          Aș vrea să simt că sunt eu din nou, fără să mă gândesc înainte dacă e bine să fac ceva sau nu. Aș fi vrut să te văd zâmbind mai mult, chiar dacă nu eram lângă tine. Aș fi vrut să vorbim și despre altceva în afară de probleme de tot felul. Să discutăm despre alte subiecte, nu cele de zi cu zi. Mi-aș fi dorit să fi fost mai puternică și să nu te fi complăcut cu viața pe care o aveai. Mi-ar fi plăcut să crezi că poți mai mult. Să fii mai ambițioasă.

          Am obosit să văd oameni care decad, care-și spun că singuri nu se pot ridica. Crezi cumva că sunt vreun vindecător? Poate că am darul de-a ridica oamenii de la pământ, dar pe mine cine mă ridică? Când am venit către tine stăteam drept, lucru pe care l-am făcut singur, fără ca cineva să o fi făcut în prealabil.

          Aș fi vrut să fi fost și tu la fel. Acum e prea târziu. Am vrut mereu să înțelegi că trăim în prezent, că nu poți controla ceva ce nu e al tău sau nu e legat de tine. Că fiecare om decide ce crede că e bine ori face bine sau rău. Aș fi vrut să fac mai mult... aș fi vrut, dar nu am să mai fac. Prefer să stau tăcut în lumea mea, până într-o zi când va veni acel cineva care să mă înțeleagă din priviri. Aș vrea să mai iubești din nou și să nu rămâi tristă, să lupți, să speri și, mai presus de toate, să iubești.

          Sper că ți-am adus ce ți-ai dorit vreodată, că am reușit să te fac să te simți specială. Să nu uiți că am făcut-o cu sufletul și cu inima. Să nu cumva să nu zâmbești, îți stă atât de bine. Doar că... fiind cu gândul la tine am uitat de mine. Te îmbrățișez oriunde ai fi. Voi zâmbi mereu cu drag la amintirea ta. Sper să o faci și tu.

Iubește, trăiește și zâmbește. 


luni, 3 decembrie 2018


Nu cred că există om care să nu se fi gândit, măcar o dată în viață, la posibilitatea de a fi un super-erou. Câte vise s-ar împlini? Cât bine s-ar face? Sau câte grozăvii ar avea loc? Nimeni nu știe de ce ar fi capabil, până nu s-ar vedea în postura de super-erou.

Am crescut cu Captain Planet, am făcut cunoștință cu Hulk și Superman. Au apărut apoi Iron-Man și Thor. Atâția super-eroi care, fiecare cu super-puterile lui, făceau bine în jurul lor. Dar niciunul nu se compară cu Spider-Man. Un erou care continuă să se reinventeze. Vestitele reviste de benzi desenate Marvel Comics, au adus la viață unul din personajele cele mai îndrăgite, atât de adulți cât și de copii, pe Spider-Man, Omul-Păianjen.

Peter Parker alias Spider-Man, un personaj fictiv, a început să-și depene povestea pentru prima dată în numărul 15 al revistei Amazing Fantasy (august 1962), fiind creat de Stan Lee și Steve Ditko pentru Marvel Comics. De atunci au trecut mai bine de 50 de ani, iar povestea lui Spider-Man dăinuie încă în mințile noastre și pe marile ecrane.

Să fii super-erou nu înseamnă doar a-i ajuta pe alții, ci mai întâi să te ajuți pe tine. Să-ți descoperi adevărata identitate. Să ai încredere în tine și în puterea ta de a face un bine pentru comunitatea în care trăiești.

Să fii super-erou nu înseamnă să ai doar putere fizică, ci să ai și inteligența necesară și curajul de  a-ți asuma responsabilitatea ce vine odată cu aceste puteri.
Putem ajuta, prin donații sau proiecte din fonduri europene, să construim spitale, teatre, stadioane, etc.



Dar cum putem să ne ajutăm copiii să fie ancorați în realitate ajutând la binele comunității lor? Cum putem să-i învățăm să fie super-eroii propriilor vieți? Deși nu sunt un fan al arahnidelor, pot doar să-mi imaginez ce aș face dacă, printr-o întâmplare, aș fi mușcat de un paianjen și aș dobândi puterile lui Spider-Man.

Aș aduna toți copiii în jurul meu și i-aș învăța cum să se salveze, cum să nu aștepte ajutor din partea nimănui, pentru că puterea este în fiecare dintre noi. Masca lui Spider-Man aș folosi-o doar pentru a-i atrage în incursiunea mea de fapte bune. Pentru că este foarte ușor, având puteri nebănuite, să te lași atras într-un joc în care să-ți uiți menirea.

Cine nu a visat să mai fie copil pentru o zi? Cine nu visează să vadă copiii din jurul nostru că-și ridică privirea din ecranele telefoanelor sau a nelipsitelor tablete? Un super-erou nu se pune pe el pe primul plan. Iar Spider-Man, pe lângă pânza de păianjen ce-l ajută să ajungă din punctul A în punctul B cu o viteză uluitoare, și cu puterea necesară de face față agresiunilor inamicilor, are o mare calitate: este băiatul modest care, după ce a făcut cunoștință cu super-puterile lui, a constatat că, făcând bine, se ajută pe el și comunitatea din care face parte.

Dacă aș fi Spider-Man pentru o zi, i-aș învăța pe copii, prin acțiunile mele, că trebuie să fie cinstiți și onești, că trebuie să aibă întotdeauna curajul să înfrunte greutățile, că pot deveni mai buni de fiecare dată când li se oferă șansa. Toți super-eroii au puteri supranaturale, dar fiecare a învățat să-și controleze simțurile și să se concentreze asupra binelui pentru care au fost creați.

Pentru toți cei pasionați de Spider-Man și de aventurile lui, Sony Pictures Animation a pregătit o supriză de Crăciun. În România din data de 28 decembrie 2018, Miles Morales, personajul principal, se lasă descoperit în noul film de animație Spider-Man: Into The Spider-Verse”/“Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”, dar nici Peter Parker nu este lăsat deoparte.



Este un film pentru întreaga familie, iar cinefilii vor fi purtați în dimensiuni paralele unde vor întâlni alți Spider-Men pentru a stopa acțiunile răufăcătorilor.

“How many more Spider-people are there?”


*Articol scris pentru concursul SuperBlog 2018

duminică, 2 decembrie 2018


          Ridic agale pleoapele și privesc pe geam. Fulgii se joacă în bătaia vântului. E decembrie, o lună de vis. Luna cadourilor, luna în care m-am născut. Apuc perna din stânga mea și o îmbrățișez. Nu mă mișc nici măcar un centrimentru. Vreau să rămân așa preț de câteva minute, până mă dezmeticesc, și să privesc natura cum se desfășoară peste oraș. Întreaga națiune își reia traiul de zi cu zi. Se aud în depărtare claxoane și mașini zburdând necontenit pe străzi. Mai privesc încă o dată atmosfera de iarnă și mă întind pe întreg patul. E timpul să mă ridic și să-mi savurez și eu acest weekend așa cum trebuie. Intru în baie și mă spăl pe ochi și pe dinți. Mă privesc în oglindă preț de câteva secunde. Cu părul răvășit și ochii încă somnoroși ies din baie și mă îndrept spre bucătărie. Am nevoie de ceva consistent în dimineața asta. 

          Pentru prima dată după mult timp nu mai vreau cafea, chiar nu mai am nevoie. În fond, nu mă ajută cu nimic, așa că simt nevoia de ceva revitalizant. Ceva care să-mi facă ziua mai bună și să-mi dea putere după o noapte lungă. Iau telecomanda sistemului audio de pe blatul de bucătărie și mă întind până când ajung în raza de acțiune  acestuia din sufragerie. Pe fundal începe una din piesele pe care le ador, Super Junior - No Other, și încep să-mi balansez corpul în ritm de dans, mai fericit ca niciodată. 



          Iubesc piesele coreene și tot ce înseamnă Coreea de Sud, inclusiv gastronomia și limba. De aceea am și urmat cursul de limba coreeană la București la o academie nou înființată acum ceva ani. Am fost chiar norocos și fericit să mă aflu printre primii studenți ai academiei. Îmi stăpânesc mișcările și mă așez pe pervazul geamului, ascultând nemișcat șuieratul vântului rebel ce mai că muta din loc mașina, să nu mai spun că vântură zăpadă răscolind-o.

          Trebuie să ajung la magazin, îmi spun în gând, dar la ce e afară sigur o să îngheț, doar când voi pune piciorul mai departe de prag. Uf, nu am ce face. Am nevoie de fructe. Am câteva idei în minte pentru dimineața asta. Pun geaca pe mine, fularul strâns la gât și mănușile îndesate în mâini și ies pe ușa. Un val foarte rece mă lovește brusc, simt că-mi pierd echilibrul așa că mă țin de zid cât să nu mă imprăștii pe jos. Ajuns într-un sfârșit la magazin trag un coș după mine și mă îndrept spre raionul de fructe proaspete. Iau portocale, mere, lămâi, struguri, kiwi și multe altele și mă duc glonț la casa de marcat. 

          Cu punga în mână și înghețat intru pe ușă și mă descalț. Pun o cană de ceai fierbinte și mă așez lângă calorifer, cât să mă încălzesc puțin. Întreaga aventură mi-a răpus toată energia pe care o mai aveam în dimineața asta. Muzică încă răsună în boxe. Am nevoie de o gustare, de ceva plin de vitamine. Gata! Știu ce voi face. O licoare magică din fructe și legume, mai ales că mă vor ajuta să nu răcesc după plimbarea până la magazin și am multe variante


          Cu muzica în ton cu starea mea spirituală, mi-am adus aminte că am și obiectul ce mă va ajuta să prepar această licoare deosebit de energică. Culmea este că tot din Coreea este și aparatul, ceea ce mă încântă. Luna trecută am fost în magazin și mi-am cumpărat un storcător prin presare la rece, Hurom, un sistem inovator de stoarcere lentă prin presare la rece, fără frecarea și încălzirea sucului la viteze mari și fără aerarea acestuia, așa cum se întâmplă în cazul storcatoarelor normale. Nu știam foarte multe despre acest produs sau mai ales despre istoria acestuia, așa că am dat o căutare pe google și am aflat că firma  HUROM s-a înființat în 1974, în Coreea, iar pe parcursul celor patru decenii de existență firma a patentat noi tehnologii de stoarcere a legumelor și fructelor, devenind lider mondial în producerea storcătoarelor Home Professional.


          În 1992 este conceput primul storcător HUROM cu ax melcat (orizontal), aparat căruia i-au fost acordate 7 brevete de invenție între 1992 și 1998. Acest aparat nu era fabricat sub marca proprie ci sub alte denumiri cum ar fi Oscar, Omega, etc. În 2007, producătorul Coreean introduce primul storcător vertical cu ax melcat din lume iar în 2008 este prezentat succesorul său, vândut sub diferite denumiri: Hurom HU-100, Oscar Pro 930 sau Omega VRT330. Pentru o lungă perioadă de timp, această situație a fost mulțumitoare pentru firma HUROM, totuși, dorința de a îmbunătăți substanțial calitatea aparatelor a determinat HUROM să dezvolte și să comercializeze storcătoare sub marca proprie, înțelegerile anterioare cu Omega, Oscar, etc., rămânând în continuare valabile.


          Așa că am fost fericit de alegerea făcută în acel moment. Complet satisfăcut, scot din plasă toate fructele cumpărate și le pun într-o fructieră. Aveam nevoie de o idee de suc consistent. Nu-mi venea în minte decât un mix amplu.

Învață să trăiești sănătos


          Până cu ceva ani în urmă nu prea dădeam o importantă considerabilă sănătății mele, nu că nu-mi păsa, dar pur și simplu preferam să pun orice credeam pe masă. Până într-o zi când am ajuns la concluzia că trebuie să am mai mult grijă de mine și de sănătatea mea, de viața mea. Așa că am ales să-mi prepar tot felul de licori magice sau ceva 100% natural. Trebuia să mă ocup mai atent de mine. Meritam. Așa că odată întors acasă în România m-am ocupat mai mult de acest aspect. Și uite așa am ajuns să-mi cumpăr acest aparat atât de necesar într-o casă. Mai mult decât atât, acesta poate fi folosit în foarte multe lucruri. Cine își dorește să fie sănătos, cu siguranță va apela la acest aparat cu încredere, chiar eu l-am recomandat prietenilor mei, care au fost încântați peste măsură de sfatul meu.


          Cu vitaminele luate, poți lupta și cu cea mai geroasă iarnă. Imunitatea îți este aliatul ideal în această perioada a anului și nu numai. Așa cum fac și eu acum, voi face și cu iubita mea, care pentru moment este plecată în provincie pentru niște forumuri importante pentru compania ei. Am ceva sucuri pe care vreau să i le prepar și ei, încă nu știe de ele, așa că le voi păstra secret până va reveni acasă lângă mine. Închizând laptopul, iau un kiwi, o banană, un morcov, două mere și puțină lămâie, plus puțin pătrunjel și mă apuc să-mi prepar licoarea plină de vitamine. Am multe alte preparate pe care vreau să le fac în viitor, mai ales supa mea de roșii preferate. Folosind sita cea mai fină, tai totul mărunt și le introduc în storcător. 


          Sunetul scos de aparat mă încântă și mă face nerăbdător în a gusta licoarea. După terminarea întregului proces iau paharul din apropiere și torn conținutul până la refuz. Cu gura uscată și mâinile tremurânde iau prima gură și dau ochii peste cap la cât de bun este. Micul-dejun al acestei dimineți pentru mine este incredibil de plăcut. Nimic nu putea să aducă atâta plăcere și bun gust decât acest suc extraordinar.

          Cu paharul în mână privesc din nou storcătorul minune, mulțumindu-i. Cu tine viața mea va fi mult mai sănătoasă decât era în trecut. Îți sunt recunoscător.


Trăiește o viață lungă și fericită


          Fiecare dintre noi își dorește o viață cât mai îndelungată și fericită, de aceea trebuie să consumăm zilnic sucuri de fructe, legume și frunze. Iar dacă în mod obișnuit, cantitatea pe care o consumăm este cam limitată și absorbția este mai lentă, totul se întâmplă diferit dacă facem același lucru, dar sub formă lichidă, deoarece absorbția în acest mod este mai rapidă și fără prea mare efort de corpul fiecăruia. Dacă și voi vă doriți un surplus de vitamine, minerale, enzime, fironutrienți, trebuie să consumați în mod regulat fructe și legume în formă lichidă. În afară de sucurile normale se mai pot crea și altfel de gustări.



          Ce aș recomanda tuturor sunt sucurile terapeutice, pentru reîmprospătarea corpului, pentru revitalizarea pielii, pentru vedere. Sunt convins că un smoothie vegetarian creat din lapte de soia, fruze de spanac și banană îți va face ziua mai energică decât de obicei.


Alege să trăiești o viață sănătoasă împreună cu familia ta! Alege storcătoarele Hurom!








*Articol scris pentru concursul SuperBlog 2018

vineri, 30 noiembrie 2018


          Fiecare bărbat de pe lumea asta are o slăbiciune.  Cea pe care oricând ar fi capabil să o recunoască fără teamă şi fără remuşcări. Este firească şi normală. Acea slăbiciune este femeia, cea pe care o venerează şi o visează încă de când deschide ochii pe această lume. Şi eu mă aflu printre aceştia. Pentru noi este cel mai greu să rămâi singur, fără un suflet lângă care să împărtăşeşti şi bune şi rele, lângă care să înveți să iubeşti şi să trăieşti. Cel puțin la noi este ceva de neimaginat, mai ales că ne naştem din trupul unei femei.

          Nu există nimic mai frumos pe lume în afară de ele. De aceea spun cu tărie că sunt fericit că te-am găsit şi întâlnit, că pot trăi şi iubi o femeie ca tine. Sunt binecuvântat. Fac parte din acel grup de bărbați ce nu-şi poate imagina viața fără să fie înconjurat de trupul ei în fiecare zi. Bine te-am găsit, femeie divină. Bine ai venit în sufletul meu. Am atâta iubire în inima mea cât pentru două vieți şi vreau să ți-o dăruiesc necondinționat.

          Nu ştiu cum sunt alții, dar eu mă deschid precum o floare când înfloreşte. Am darul de a împrăştia în jurul său mireasma dragostei fără prea mare efort şi care lasă în preajma lui o aură de iubire care să electrizeze trupul femeii până în cele mai ascunse locuri. Sunt fericit că ai venit la mine, iubito. Foarte entuziasmat si zâmbitor. Plin de bucurie şi emoție. Am multe să-ți ofer şi dăruiesc.

          Cel mai important este sufletul meu, inima mea. Trebuie să ai grijă mai mult decât de obicei, aşa cum eu însumi o voi face cu tine. Am aşteptat atât de mult clipa asta. Nu ai idee cât. Ai brațele mele de care te poți bucura în voie întotdeauna. Sunt al tău şi numai al tău. Mie nu-mi e teamă să te iubesc, aşa că nici ție să nu-ți fie. Da?

          Sunt aici pentru tine şi sufletul tău. Trăieşte şi iubeşte alături de mine. Sunt fericit că mi-ai permis să intru în lumea ta. Te ador cu toată ființa mea.

joi, 29 noiembrie 2018


          Se spune că prima întâlnire nu se uită niciodată și că tot ce ai trăit atunci îți va rămâne mereu în suflet. Așa s-a întâmplat și cu mine. Și acum îmi aduc aminte de toate acele momente, de toate emoțiile pe care le-am avut și, mai ales, de toate pregătirile de dinaintea întâlnirii. Chiar dacă au mai fost și altele înainte, niciuna nu s-a comparat cu aceea.

          Țin minte cât de entuziasmat am fost și cât de dornic de a impresiona fata cu felul meu de a fi și modul în care mă port sau mă îmbrac. Era într-o zi de toamnă, mai ruginie ca niciodată. Atunci când orașul era îmbrăcat în straie de frunze nebunatice ce-și croiau drumul spre pământ. Chiar atunci, în primele luni de liceu, când se schimbase ceva înăuntrul meu pentru totdeauna. Pot spune cu tărie că a fost prima dată când o fată mi-a atins inima prin simplitatea ei. Era debordantă, măiastră.

          Rememorez cu drag acea primă privire pe care am dăruit-o ființei sale. Era divină, se creiona în inima mea în alb și negru atât de frumos. Îmi și imaginam cum va fi prima noastră întâlnire. Recunosc faptul că am dat tot ce am putut pentru a o impresiona. Nu am fost mai diferit decât eram de obicei, ci doar am creat ceva ce doar în inima mea se putea întâlni. O priveam pe furiș, făceam tot ce-mi spunea sufletul pentru a putea să fiu în preajma ei. Chiar mă îmbrăcam mai bine decât o făceam zi de zi. De atunci mi-am dat seama că pot să fiu și altfel, ceea ce nici nu știam că pot ajunge. Îmi realizam diferite stiluri de îmbrăcăminte. Casual. Sport. Orice altceva.

          Așa mi-am dat seama cât de diferit poți fi când vrei să impresionezi persoana pe care o placi. Treptat am reușit să mă apropii de ea și să-i arăt cât de mult îmi place și cât de mult mă simt atras de ea. Atunci a înțeles și ea că sunt mult mai diferit decât ceilalți care se perindau pe lângă ea. Mă simțea neliniștit și mă studia pe ascuns, o surprindeam zâmbând de naivitatea mea sau de ideile mele năstrușnice de a mă apropia cât mai mult de ea. Știam că mă vede și o simțeam cum se bucura, eram fericit.

          De mii de ori mă întrebam "Oare îi place cum m-am îmbrăcat azi?" sau "Îi place parfumul pe care-l folosesc azi?". Erau firești întrebările mele, îmi spuneam în minte. Așa se întâmplă în mintea fiecăruia. Țin minte și ziua în care mi-am luat inima-n dinți și am rugat-o să iasă la o plimbare cu mine preț de câteva ceasuri. Doamne, câte emoții am avut. Mă și văd cu obrajii roșii și mâinile tremurânde, vocea jucăușă, cuvinte ce se legănau nebunește printre buzele mele. Știusem că-mi va putea vedea toate aceste slăbiciuni, dar mi-am înfrânat emoțiile pentru a-mi putea duce la bun sfârșit planul. O doream și era tot ce-mi doream mai mult să fac.

          Chiar cu o seară înainte de marea întâlneală nu am putut să dorm, deja începusem să-mi scot din șifonier tot ce aveam mai frumos și mai prezentabil. M-am chinuit ore în șir să aleg ceva ce se va potrivi perfect pentru acele momente. Am încercat orice, de la cămăși, sacouri, pantaloni de tot felul, încălțăminte care să se potrivească. În viața mea nu făcusem așa ceva, de obicei puneam ce simțeam pe mine și o tuleam.

          Acum nu mai era așa, trebuia să fiu perfect pentru ea. Așa că, am ales o cămașă albă cu o pereche de pantaloni albaștri, un sacou bleu în ton și o pereche de pantofi care să unească totul într-o ținută frumoasă de băiat bine îngrijit. Eram mai înalt decât ea, așa că îmi conferea un statut de Don Juan. A fost un avantaj considerabil, recunosc. Am mai avut momente când am folosit genul de îmbrăcăminte dar erau cu alte ocazii, acum era ceva mult mai important decât normal.

 

          Dimineața, când fusesem gata de plecare, cred că m-am studiat de mii de ori înainte, n-am lăsat să se piardă niciun detaliu. Și, cu inima în dinți, gâtul uscat și buzele înfierbântate de emoție, am reușit să ajung în locația unde trebuia să ne vedem. Am rămas pur și simplu șocat de frumusețea ei, de ochii ei verzi și de cât de grațioasă putea să fie. Mi-am mai aruncat o ultimă privire și am luat-o din loc. Mă văzuse că mă studiasem și zâmbise, instant mă înroșisem la față dar nu am mai avut ce face, fapta fusese făcută deja. Când m-am apropiat, deja am început să tremur tot, îmi urmăream mâna cum se zgâlțâia bine de tot și mi-am pus-o în buzunar, asta ca să nu dea de bănuit. Nu trebuia, deși eu eram pierdut. Vibram din cap până în picioare, se simțea până și în glasul meu, dar nu mai puteam schimba nimic. Nu puteam să fiu fals sau un actor care-și făcea rolul, eram eu natural de la mama natură.

          Din când în când îmi furișam ochii spre ea să-i pot citi reacția la cum eram îmbrăcat. Zâmbea, fiindcă se vedea cât de impresionată era și mai ales de cât îi plăcea. Eram fericit. Știa în sinea ei că la o întâlnire cu o femeie un bărbat trebuia să arate impecabil și m-a citit pe loc așa cum eram eu de fel, nu numai în acele prime momente cu ea. Întâlnirea a fost perfectă, ne-am simțit minunat și am rămas cu un gust dulce pe buze amândoi după primul nostru sărut. Chiar a doua zi am discutat despre asta fără să ne ascundem, fiecare dintre noi era curios să afle cum a fost, așa că am vorbit ore în șir despre acel subiect. Totul a fost de bun augur și ăsta era un lucru minunat. Vremurile au trecut și până la urmă nu am putut să continuăm relația. Căzusem de acord amândoi.

          Așa că, ne-am văzut fiecare de viața lui, rămânând prieteni în continuare. După luni bune în care am rămas singur s-a întâmplat ceva ce m-a lăsat șocat. Am zărit în curtea liceului o altfel de fată, mai specială decât cea din urmă. Culmea era că avea tot ochii verzi ca ai ei. Nu prea adora ea rochii elegante, fiindcă avea un stil mai sportiv. Eu cel puțin mi-o imaginasem deja cum putea să arate într-o rochei albă, cu spatele gol și dansând cu mine. Am făcut ce am făcut și am ajuns în preajma ei. Am reușit, i-am atras atenția și am ieșit la o întâlnire într-un parc din apropierea liceului.

          Radia, iar eu debordam în blugii gri cu sacou gri, cămașa bleu și pantofii casual gri. Adoram nuanța aia, deși culoare mea preferată era verde. Văzusem la ea câte ceva și de aceea am ales și eu acel stil. Am impresionat-o, așa că nu am mai ținut nimic în mine și i-am cerut să fim împreună, deși tot așa tremurând am fost ca și prima dată. Asta eram eu în fond. Și asta adoră și ea la mine, știa că vinovată era ea și zâmbea mereu, ceea ce iubeam. Mi-a zis că pur și simplu o lăsam fără cuvinte când mă vedea atât de emoționat, iar eu apreciam asta mult, deși era o slăbiciune pe care o uram la mine.

          Știam în sinea mea că degeaba ai haine pe tine de tot felul și cât mai impresionante dacă nu impresionezi cu stilul tău natural. Iar ea realiza asta, o vedeam în ochii ei cât de fascinată era, nu de haine, ci de mine și de cum mă comportam cu ea. Întradevăr, am fost mereu un romantic și nici acum nu mi-am schimbat felul de a fi, însă atuul pe care l-am avut mereu, a fost că m-am comportat simplu și plăcut.

          Ținuta a fost aleasă bine și s-a văzut prin simplul fapt că m-a ales să-i fiu alături din acel moment, ceea ce a contat enorm pentru mine. De aceea spun că prima impresie la o întâlnire contează enorm de mult, mai ales că trebuie să rămână memorabilă pentru fiecare dintre noi. E foarte important să arăți cât mai bine la prima întâlnire cu cineva. Trebuie să ai o ținută elegantă care să placă, să atragă atenția într-un mod plăcut. Nu trebuie să fie ostentativă, să displacă sau să lase un gust amar celuilalt. 

Fiecare om are felul său de a fi, de aceea trebuie să fim foarte atenți cu ce ne îmbrăcăm și ce purtăm în acele momente. 


*Articol scris pentru concursul SuperBlog 2018

marți, 27 noiembrie 2018


          Când vine vorba de copii, toți am face orice este posibil pentru a le vedea zâmbetele pe fețișoarele lor drăgălașe. Cum poți face un copil fericit? Ei nu cer multe. Trebuie doar să fim atenți la ei.

          Nu cred că este cineva care să nu fi auzit sau să nu fi donat măcar, un euro, doi, trei sau  mai mulți, prin SMS. Că a fost vorba de campaniile organizate la TV sau în online. Eu unul am făcut-o, dar de fiecare dată am avut o strângere de inimă că acei bani nu ajung unde trebuie.

          Am aflat cu mare bucurie de Bursa Binelui. Singura platformă de donații necomisionate din Romania, unde poți să oferi fericire, iar banii se duc direct în contul beneficiarului, ONG-uri din România care au proiecte special concepute în acest sens.

         Este atât de ușor să fii donator pentru un zâmbet.

         Bursa Binelui vine în întâmpinarea tuturor celor care doresc să ajute, fiecare cu cât poate (de la minim 5 lei până la maxim 1.000 de lei), plățile fiind securizate și intrând sub incidența legilor transferurilor bancare. Este un proiect de fundraising creat și susținut de BCR în parteneriat cu EuPlătesc. Este o platformă unde poți alege între câteva zeci de fapte bune la care poți contribui, fiind sigur că banii ajung acolo unde vrei.

          Faptele bune nu se fac doar de sărbători. Poți ajuta tot timpul anului cu Bursa Binelui. Pentru că toate campaniile de aceste gen adună mai multe fonduri în preajma sărbătorilor, sunt convins că platforma Bursa Binelui poate schimba aceste preconcepții.

          Donațiile pe www.bursabinelui.ro se fac în sistem de plată online cu cardul, prin intermediul platformei Euplatesc.ro. Ce este important la această platformă de crowdfunding, este că donațiile online sunt securizate, conform protocoalelor internaționale de securitate si confidențialitate a datelor. Atât de simplu, la doar un click distanță.


Daca BCR creează valoarea financiară, Bursa Binelui creează valoarea civică.


          Cine poate fi utilizator pe Bursa Binelui? Platforma poate fi accesată atât de ONG-uri cât și de persoane fizice.

          Organizațiile non-profit, neguvernamentale, apolitice care desfășoară proiecte în beneficiul comunității, indiferent de domeniu, își pot crea un cont de utilizator pentru a-și înscrie proiectele, urmând a le promova în fața donatorilor deja înregistrați.

         În fiecare comunitate există măcar un ONG care susține cauza familiilor sărace, a copiilor defavorizați sau orice alte proiecte pe care le consideră necesare pentru îmbunătățirea traiului în comunitatea respectivă, pentru desfășurarea activității lor, precum și pentru atragerea interesului cetățenilor de a face fapte bune pentru comunitatea în care trăiesc.

          Prin accesarea platformei Bursa Binelui, ONG-urile au șansa de a obține fonduri de la donatori, direct în contul organizației, fără ca donațiile să fie comisionate, atât pentru donator cât și pentru organizație.

          Un avantaj major, este acela că, în fiecare an, pe Bursa Binelui se organizează Campionatul de Bine, momentul propice ca organizațiile să-și înscrie proiectele în cursa pentru atragerea donațiilor, în cuantum cât mai mare. La finalul competiției, BCR dublează sumele atrase de primele 3 ONG-uri clasate, până la limita de 5.000 euro.

          Persoanele fizice pot să se implice în munca organizațiilor făcând donații în cauzele în care cred, voluntariat pentru organizațiile înscrise pe platformă și promovând cauzele pentru care donează prin instrumentele oferite de Bursa Binelui. Toate informațiile necesare fiind disponibile accesând kitul CUM POȚI SĂ AJUȚI din pagina de proiect.

          Toți cei interesați pot fi la curent cu toate activitățile și noutățile prin abonarea la newsletter. Toate faptele bune sunt contorizate. Dorești recunoștința organizațiilor și a beneficiarilor proiectelor lor? Atunci investește în Bursa Binelui și susține cauzele în care crezi. Nu vei obține doar recunoștința acestora, ci Bursa Binelui îți va oferi badge-uri pe care să le postezi pe rețelele de socializare, pentru că faptele bune merită să fie recunoscute și făcute cunoscute.

          Pe Bursa Binelui sunt listate o multitudine de proiecte care așteaptă atenția și ajutorul nostru. Tu pe care îl alegi? Descoperă o lume dornică să ajute, doar din dorința de a face o faptă bună.

Implică-te pentru binele comunității tale.



* Articol scris pentru concursul SuperBlog 2018


luni, 26 noiembrie 2018


          Este deja întuneric. Ziua s-a scurs atât de greu. Ți-am simțit lipsa. Am fost ca un pește pe uscat. Am fiert la foc mocnit și nu am avut stare deloc. Din păcate am avut o zi groaznică. Doamne ce zi a putut să fie în lipsa ta. Și în imensitatea asta singuratică să ști că am putut găsi o gură de aer care să-mi amintească de faptul că exiști pe această lume. Îți mulțumesc din toată inima pentru tot ce-mi oferi. Mă simt important datorită ție. De aceea astăzi întreb dacă ți-am spus cât de mult te iubesc femeie? Dacă am omis acest lucru îmi cer iertare.


          Ți-am zis cât de frumos este zâmbetul tău și de cât de minunat mă faci să mă simt? Am să-ți spun multe lucruri astăzi, enorm de multe astăzi, deși sincer să fiu nu sunt genul să mai pot spune atât de multe lucruri, căci sunt convins că nu voi mai fi crezut. Crede-mă că ai un zâmbet deosebit și mă faci să tresalt în spasme de fericiri nebănuite ție. Mă preling ușor spre pământ fără ca măcar să-mi dau seama. 


          Ți-am spus că ochii tăi îmi iradiază inima? Nu cred. Așa că-mi dau frâu liber cuvintelor din mine și îți scriu înainte să ajung la tine să te privesc profund și să-ți șoptesc toate aceste rânduri. Mă lași tăcut încă de pe acum, dar trebuie să o pot face. Pur și simplu mă pierd, nu-mi găsesc cuvintele, ca de fiecare dată. Nu pot decât să stau și să-mi las privirea să se bucure de ei și de tine. Ești o minune.


          Ți-am spus cât iubesc sufletul ăla al tău și cum te comporți cu ceilalți din jurul tău? Nu am făcut asta, o recunosc. Am preferat de fiecare dată să rămân în liniștea mea interioară și să mă bucur precum un copil de tot ceea ce văd la tine. Am adorat să urmăresc cum te comporți și cum abordezi pe fiecare în parte cu aceeași manieră. Ești debordantă și mă înnebunești cu calmul și răbdarea ta. 



          Ți-am spus cât de mult ador liniștea ce mi-o dăruiești cu simpla ta prezența? Sunt convins că nu am apucat. Reușești cu brio să mă vindeci de tot ce nu a fost în regulă până acum. Mă înveți cum să stăvilesc furtuna dinăuntrul meu și cum să nu mai agonizez degeaba în sinea mea. Așterni o pătură moale peste inima și trupul meu cu firea ta, cu ceea ce ești și reprezinți. Nu-mi aduc aminte când cineva a mai reușit asta, chiar nu-mi amintesc. A trecut atâta timp de atunci și am și uitat cum mai este ca cineva să-ți așeze, fără să facă cine știe ce, o liniște peste lumea ta.



          Ți-am spus că debordez de fericire de felul în care mă iubești și-mi oferi tot? Uf. Am tăcut prea mult timp. A venit timpul să-mi dau frâu liber la tot. Chiar a venit. Debordez de fericire, nespus de multă. Tu faci asta, tu mă faci să fiu așa și tot tu aduci tot ce ea acum în viața mea. Iar eu? Nu pot decât să te iubesc și să fac tot ce-mi stă în putere să te țîn lângă mine. Eșți prea de tot. Jur. Nu m-a iubit nimeni până acum așa cum o faci tu și tot nimeni nu a putut să mă facă să mă simt atât de important că exist. Oricât de mult mi-ar fi spus alții nu aș fi crezut asta niciodată. Nu aveam cum. Modul în care mă poți iubi e nemaintalnit pe lumea asta. Apropo, din ce lume ai venit? Fiindcă nu pari a fi de aici din lumea noastră.

Chiar nu pari deloc. Și nu glumesc. Ești prea divină, prea încântătoare. Cum îmi poți oferi tot cu o așa nonșalanță? Cum?




          Ah, te iubesc nespus de mult. Arborezi un steag de pace în inima mea și oprești un război. Te ador pentru asta, enorm. Ești ceea ce am visat și acum trăiesc pentru a supraviețui în lumea pe care mi-ai creat-o tu, aceea cu noi.

duminică, 25 noiembrie 2018


Încă de când eram copil visam să-mi pot crea propria locuința. Să am locul meu în care să mă pot simți liniștit și fericit. De-a lungul anilor am reușit să strâng bani pentru a putea să-mi duc la bun sfârșit visul.
Așa că, acum, după atâta amar de vreme, am reușit în sfârșit să ajung la stadiul construirii propriei mele case. Recunosc că nu a fost ușor deloc, din contră pot să spun cu mâna pe inimă că mi-a fost tare greu.
Nu a fost vorba neapărat de bani cât de acei "meșteri pricepuți" ce nu au știut decât să se comporte precum o sugativă pe lângă buzunarul meu. Mi-a trebuit ceva timp să înțeleg lucrul ăsta și să-mi dau seama cât de dificil este să întâlnești oameni care chiar se pricep și-ti vor binele, adică să te mai scutească de cheltuit mulți bani. Asta e, m-am învățat minte. Pe viitor știu ce am de făcut. Nu mă voi mai lăsa păcălit de astfel de indivizi care, în afară de jupuit bani de pe urma ta, nu știu nimic altceva.
Cel mai mult m-a uimit când am ajuns la stadiul de a ridica acoperișul, mai ales că știam cât de important este. Un acoperiș bun ține primejdia departe!, auzisem asta de prea multe ori ca să nu o țin minte. Și iată-mă, după o vreme, în imposibilitatea de a reuși să finisez acoperișul așa cum îmi doream. Vara era pe sfârșite, știam că vor veni ploile, așa că a trebuit să mă reorientez într-un fel încât să termin ce am început. Asta mai rămăsese de făcut, că de finisat interioarele și toate cele era o altă poveste care nu necesita atâta grabă.
Cert e că aici trebuia cumva să mă grăbesc, să găsesc soluții cât mai eficiente și mai benefice buzunarului meu. Așa că, m-am hotărât și am deschis laptop-ul. Trebuia să găsesc acel ceva care să le cuprindă pe toate.
Cu câteva ore înainte îmi adusese aminte că în urmă cu câțiva ani apelasem la o companie importantă pentru mai multe materiale de construcții. Așa că am căutat-o pe Google.


Așa am reușit să-i găsesc pe cei de la Vindem-ieftin.ro, primul magazin online care, culmea, premiază clienții ce fac recenzii video despre produsele cumpărate de pe site. Și cum să nu mă încânte și pe mine această idee? Cumpăr online, fac o recenzie și primesc și ceva în schimb. Perfect.
În concluzie, m-am pus pe treabă. Căutam în mod deosebit tot ce aveam nevoie pentru acoperișul încă nefinisat, asta fiindcă am preferat să sistez orice construcție pentru moment până a putea gândi cea mai bună soluție pentru mine. Și Dumnezeu mi-a călăuzit mintea, lucru căruia îi mulțumesc solemn. Acum pot răsufla ușurat. Pe Vindem-ieftin.ro am găsit tot ce aveam nevoie pentru ca visul meu să se împlinească într-un sfârșit. Mi-am găsit și acoperișul perfect.


Ce-mi place cel mai mult la Vindem-Ieftin.ro este că au adus laolaltă toți producătorii de țiglă metalică, astfel încât acum am posibilitatea de a alege producătorul în funcție de preferințele mele și beneficiind de un preț corect pentru acoperișul meu.

Am luat legătura cu unul dintre consilierii lor de la Divizia de Acoperișuri și am aflat de avantajele cumpărării online a acoperișului meu din tablă Lindab. Pentru că nu vreau să trec prin ce au trecut niște prieteni care au făcut economie la achiziționarea acoperișului, cumpărând produse de proastă calitate, am decis să ascult cu atenție ce mi se comunica, dar și ce am găsit mai târziu pe site-ul lor.
Avantajele au fost exact pe gustul meu:
-         puteam cumpăra totul dintr-un singur loc, economisind timp și bani;
-        nu mai alergam dintr-un magazin în altul, fiind contratimp, pentru că sezonul ploios se apropia cu repeziciune;
-         puteam să compar ofertele de la mai mulți furnizori și să obțin cel mai bun preț;
-         consilierea a fost gratuită, astfel am câștigat timp și am aflat și informațiile necesare pentru alegerea celui mai bun acoperiș pentru casa visurilor mele;
-         cu Vindem-Ieftin.ro, am evitat toate sfaturile prietenilor și a acelor meseriași care ultima dată, aproape, m-au făcut să renunț la construirea casei mele;
-         cel mai important, ei nu oferă o altă marfă mai slabă calitativ sau produse care sunt pe stoc și trebuie rulate.

Acestea au fost doar o parte din lucrurile care m-au făcut să revin la cei de la Vindem-Ieftin.ro. Cu ei, casa mea prindea contur și știam că  familia și prietenii mei de abia așteptau să-mi treacă pragul. Dar cum să o fi făcut până atunci, când eu nici nu aveam unde să-i adăpostesc dacă se punea vreo ploaie.
După toate consultările, am decis că cel mai potrivit acoperiș pentru casa mea din piatră, construită pe două nivele, i s-ar potrivi țigla metalică Wetterbest. 

Și pentru că aceștia au venit și cu ideea de a-mi pune ferestre la mansarda de care uitasem, din cauza panicii că nu voi avea un acoperiș, am optat și pentru ferestre de mansardă FAKRO.


Visul meu devenea realitate. Casa mea prindea viață cu Vindem-ieftin.ro.













*Articol scris pentru concursul SuperBlog 2018

vineri, 23 noiembrie 2018

          
          Pentru prima oară după mulți ani mi-a fost dat să întâlnesc ceva. Ceva ce nu am mai văzut până acum. Ceea ce nu știam că poate să existe pe acest pământ, mai ales că îmi pierdusem speranța să mai pot vedea pe cineva atât de frumos. Și nu oricum ci la suflet, trup, mod de a se comportă și de a fi. De curând mi-a fost dat să întâlnesc... Și sunt norocos, știu asta. De aceea în mintea mea au fost tot felul de întrebări de-a lungul timpului. Unele pe care nu mi le-am pus niciodată. Culmea că am rămas mut. Nu am putut găsi cuvintele pe care să le pot rosti. 

          Nu am reușit. Nu am știut că exista așa ceva, o persoană atât de deosebită. Pentru prima dată am văzut în acei ochi simplitatea de a rămâne un om cald, liniștit, tăcut dar cel mai mult iubitor. Din păcate mi-a fost dat să văd acum. Și mi-am dovedit și confirmat că încă se mai poate găsi oameni care să iubească atât de sincer.

          Nu pot să-mi descos limba în a descrie acel zâmbet minunat ce m-a fermecat din prima. Știu doar că am simțit in acel moment că aș fi privit-o dintotdeauna, că o cunosc și mă cunoaște, deși nu ne văzusem niciodată față în față. Din cauza asta spun că pentru prima oară în viața mea am privit în ochii ei și am găsit ceva ce se afla și-n mine. Și doar atunci am putut realiza că mâinile ce le țineau pe ale mele păreau reale, altfel aș fi crezut că este un simplu vis. Nu am realizat vreodată că cineva mă poate atinge așa cum a făcut-o ea.


    Cât de orb am putut să fiu? Cât? Cum de nu am putut observa, atât de aproape de ființa mea, o persoană așa ca tine? 


          Sunt inuman și sunt convins de asta. Sunt fiindcă nu am reușit în nici un fel să-mi dau seama cât de frumoasă ești tu femeie. Incapabil să realizez ce comoară exista în lumea asta și pe care am ocolit-o. Sunt vinovat și-mi conștientizez greșeala, însă nimic nu e prea târziu, asta mi-am spus-o mereu în minte. Acum din multitudinea de minunății ale lumii te-am zărit și te-am privit adânc până în străfundurile sufletului tău. Doar așa am putut să văd cât de deosebită poți fi. Câtă iubire poate exista înăuntrul tău. 

          De abia acum mi-am pus ochelarii la ochi și putut vedea în toată deplinătatea ta, căci te-am întâlnit pe tine pentru prima dată și mi-am permis inimii să doboare o barieră care-mi proteja sufletul. Chiar dacă am fost orb până acum pot spune doar că din această clipă nu mai sunt și n-am să mai fiu. Te-am îndeletnicit ușor și te-am adus în mrjele ființei mele pentru a cunoaște din nou iubirea. Iar eu?

          Eu am să fac tot posibil, acum că te-am adus la mine, să rămâi aproape de sufletul meu. Voi face tot ce-mi va sta în putere ca ființa ta să se păstreze tot timpul lângă a mea. Crede-mă că voi reuși asta fără prea mare efort. De ce? Fiindcă sunt exact ceea ce caută lumea... Sunt un izvor de iubire nemărginită și doar din mine poate să reiasă ceea ce din mulți nu se poate.


          Sunt doar eu, cu toată frumusețea sufletului meu și cu tot ceea ce reprezint în această lume minunată. De acum nu vei mai fi singură, fiindcă ai aproape de tine tot ceea ce nu ai avut niciodată și nici nu vei avea. Din acest moment zâmbetul tău va fi datorat numai din pricina mea, iar fiecare sclipire a ochilor tăi se va înfăptui doar din cauza ființei mele ce te iubește. De astăzi vei putea să devii ceea ce nu ai crezut vreodată că poți fi și asta fiindcă am să te înconjor numai cu iubirea mea frumoasă. 

          Am să te împrejmuiesc în arome de amor și dragoste cum nu ai avut niciodată în viața ta și ai să poți mulțumi cerurilor pentru acest lucru. Pentru prima dată în lumea ta lumina se va ivi din întunericul în care te-ai aflat dintotdeauna.


          Cu iubirea mea vei putea arbora steagul păcii în inima ta și vei putea semna pactul de reconciliere cu dragostea de mult pierdută. Doar cu iubirea mea... vei reuși.