duminică, 31 decembrie 2017

Iubind o singură femeie în viața lui


Zilele trecute l-am întâlnit pe Andrei, un vechi prieten. A trecut ceva vreme de când nu ne-am mai vorbit. Este adevărat că viața te duce, de multe ori, pe căi neștiute, dar lumea e mică și asta o știm cu toții. Așa că, în timp ce stăteam la o cafea, într-o dimineață senină în care soarele se întrezărea timid printre norii mărunți, am început să depanăm amintiri. Din vorbă în vorbă, l-am întrebat cum mai stă cu dragostea.
 Nu a scos niciun cuvânt preț de câteva secunde. Am crezut că nu m-a auzit din cauza zgomotului din local. Am decis să nu-l grăbesc pentru că i-am văzut în priviri acea dorință de a-și descărca sufletul. Tot ce am putut să fac a fost să aștept să-și găsească curajul și să rostească acele dureri ce-i măcinau sufletul.
După câteva clipe, ochii i s-au umplut de lacrimi, dar a reușit să se stăpânească. Cu un curaj pe care i l-am apreciat, a început să murmure cuvintele:
     - Cum să fie, Dan? a spus și un suspin i s-a strecurat printre buze urmat de un oftat prelung ce i-a ascuns tremurul din voce. Totul e în regulă.
L-am întrebat dacă este sigur de ce spune deoarece mi s-a părut că sesizez o urmă de îndoială în glasul lui. Am știut că este un subiect delicat și am fost sigur că el nu l-a discutat cu nimeni.
Am avut inspirația de a-i da timp de gândire, schimbând subiectul, așa că l-am întrebat ce ar vrea să facă, dacă tot ne-am reîntâlnit după atâta vreme. Cred că mi-a înțeles tactica și mi-a mulțumit din priviri. L-am bătut bărbătește pe umăr și l-am simțit cum se relaxează știind de acum că poate avea încredere în mine.
Ne-am comandat un capuccino cu frișcă și cacao. Au trecut câteva clipe în care fiecare a fost pierdut în gânduri, când deodată și-a dres glasul și m-a privit direct în ochi. Am știut că este pregătit să vorbească cu mine, ceea ce m-a măgulit peste măsură.
- Cel  mai bine este să spui ce ai pe suflet. Îți face bine să scapi de povara pe care o ții în suflet. Crede-mă, te va ajuta să te liniștești, i-am spus și mi-am rezemat coatele pe marginea scaunului.
- Știu că mă va calma dar..., începe el pe un ton reticent, nu am mai vorbit niciodată cu nimeni despre asta și-mi este destul de greu.
- Andrei, îi spun și-l privesc în ochi, sunt aici să te ascult. Asta face un prieten adevărat.
- Încerc, deși nu pot să promit că voi reuși, mi-a spus și și-a întors privirea spre ușa care s-a deschis chiar atunci.
- Îmi spui cât și ce vrei tu, i-am spus. Eu sunt aici.
- Știi? Sunt cu Laura de vreo opt ani și avem o relație minunată. Ținem unul la celălalt, ne protejăm, suntem unul pentru altul dar... e ceva peste care nu am putut trece niciodată.
- Ce este, Andrei? Sunteți împreună de ceva timp.
- Știu, la asta mă gândesc și eu în fiecare zi, a spus și a privit în ceașca unde frișca a început să se topească. Sunt opt ani în care am trecut prin multe. Au fost clipe de neuitat, dar și momemnte neplăcute de care am trecut cu brio. Însă, în ciuda a tot... eu..., și-a ținut respirația și a spus repede, nu mi-am putut uita prima iubire.
M-a privit cu teamă, probabil crezând că nu-l voi mai aprecia la fel de mult. Tot ce am făcut  a fost să dau din cap și am continuat să-l ascult. În liniște, tăcut, analizând din perspectiva mea ceea ce mi-a povestit. Culmea, i-am înțeles perfect sentimentul ce-l purta în suflet.
- Nu e nimic rău să-ți amintești încă de prima dragoste. Fiecare avem în trecutul nostru o iubire cum nu a mai fost și poate nu va mai fi, am încercat să-l încurajez.
- Eu spun că e foarte rău, a spus el pe un ton repezit și șoptit, crede-mă. Simt că o trădez, simt că nu sunt cu tot sufletul lângă ea, iar asta îmi face viața un coșmar. Nu aș vrea ca într-o zi să mă trezesc că nu mai pot fi împreună cu ea și să o fac să sufere. Nu m-aș putea ierta vreodată, a vorbit și a clătinat din cap. Nu merită să o fac să plângă, să fie tristă. Doar gândindu-mă la timpul, anii petrecuți împreună, anii irosiți de pomană, mă ia groaza. Mă gândesc că poate am ținut-o pe loc și ar fi putut întâlni un bărbat care ar fi putut să  o iubească mai mult decât am făcut-o eu.
- Andrei, i-am atras atenția, sunt lucruri firești, nu ai cu ce schimba lucrul ăsta orice ai face. Inimii nu-i poți comanda pe cine să iubească și pe cine nu. Ea își ia ce simte că e al ei.
- Totuși, mi-e greu, a oftat el scurt, foarte greu. Fiecare zi devine un coșmar tot mai intens, greutatea asta mă apasă adânc pe suflet și nu știu cât mai pot ține în frâu totul. Știi ce e culmea? M-a  întrebat uimit și el de ce se întâmpla. Că în toți anii ăștia m-am mai întâlnit cu cealaltă, chiar am făcut ceva mai mult decât am crezut, iar acest lucru a agravat din ce în ce mai tare situația. M-a făcut să o iubesc din ce în ce mai mult. Am devenit dependent de ochii ei, de buzele ei, de atingerea ei. Totul e o nebunie curată, Dan.
- Nu te mai necăji, am încercat să-l liniștesc. Ai răbdare, mergi pe drumul tău așa cum este el acum. Timpul le va rezolva pe toate, cu calm. Dacă sunteți făcuți să fiți împreună, asta se va întâmpla până la urmă.
- Totuși, Dan, ea este singura femeie pe care am putut-o iubi în viața mea. Ea a fost prima femeie care m-a făcut să mă simt atât de bine. Timpul petrecut lângă ea a fost incredibil, liniștea se așternea în inima mea, în trupul meu, în viața mea., a continuat el cu un oftat de să-ți rupă sufletul.
- Te înțeleg perfect, i-am spus și nu l-am mințit.
Mai mult a sorbit din cafea decât a băut. Am observat frustrarea pe chipul lui și m-am simțit neputincios în fața durerii ce-l măcina. Nu am știut cum să-l pot ajuta.
Și-a ridicat privirea și mi-a spus:
- În ciuda a tot, să știi că, deși mă mint singur în fiecare clipă, sunt realist. Dacă ar veni la mine, nu aș putea s-o refuz niciodată fiindcă este tot ce îmi doresc mai mult în viața asta. Poate sună ciudat pentru tine, Dan, însă pentru mine este pura realitate. Am înțeles că nu pot trăi fără ea, iar asta mă întristează peste măsură.
- Te cred, Andrei.
I-am făcut un semn ospătarului cerându-i să aducă o sticlă de vin roșu demi-dulce și un Pepsi. Mi-am adus aminte că-i plăcea combinația asta. Am coniderat că este timpul să ne simțim bine după ce și-a deschis sufletul și a devenit mult mai liniștit.
- Bună idee, a spus el încântat și l-am privit întrebător arcuind o sprânceană. La vinmă refer, a continuat el arătând spre sticlă. Nu am mai pus gura pe băutură de ceva timp, așa că ar merge un pahar, dar să știi că mai mult nu voi putea bea fiindcă sunt cu mașina.
- Stai liniștit, Andrei, și eu am venit cu mașina. Am luat vinul doar pentru a sărbători revederea noastră. Apropo, i-am spus, mulțumesc mult.
- Stai, de ce trebuie să-mi mulțumești tu? Cred că eu sunt în măsură să-ți mulțumesc fiindcă m-ai ascultat.
- Am făcut-o cu mare drag, Andrei, i-am spus zâmbind.
Am ciocni paharele de vin și ne-am urat ca dragostea să învingă. După câteva minute ne-am luat rămas bun cu promisiunea să repetăm întâlnirea.
Am înțeles, cu ocazia asta, că, să iubești un singur om în viață, pare ceva minunat și incredibil. A fost un exemplu bun pentru mine, făcându-mă să văd altfel viața decât o știam și o percepeam.
I-am fost recunoscător, am mai învățat ceva. Am învățat că nu trebuie să te minți pe tine când iubești.

Rămâi cu bine, prieten drag! Pe data viitoare.