luni, 26 februarie 2018

Nu mi-am dorit să pleci, dar ai facut-o fără să te gândești cum mă voi descurca de acum încolo


Când te-am lăsat să te apropii de mine din nou am știut că trebuie să fiu atent, mai mult decât ar trebui să fiu în general. Am știut că trebuie să fiu prudent și să-mi pun o protecție mai puternică pentru a-ți face față, știind cât de vulnerabil pot fi în fața ta și cât de ușor mă poți seduce.

Nu mi-a plăcut deloc să apelez din nou la tertipuri de apărare, să încerc să mă ascund de sentimente și emoții, dar a trebuit să o fac. Ai un efect imens asupra mea, asupra gândurilor mele ce nu le pot stăpâni în preajma ta. Mă dezbraci de tot, de orice mască ce încerc să o pun în apărarea mea. Mă dezvelești de haine doar privindu-mă, mă fascinezi cu frumusețea ta angelică, îmi devorezi sufletul făcându-mi inima să tresalte nebunește de fiecare dată când te văd, când vorbim.

Am încercat să mă protejez de tine și am eșuat. Ai scos din mine tot ce aveam mai bun, toată lupta de stăpânire cu mine ai ras-o de pe fața pământului fără prea mare efort. Cum ai putut, mereu mă întreb, și cum încă poți să mă nimicești într-o manieră atât de catastrofală, cum reușești să mă faci să mă simt așa de instabil în prezența ta? Mă înnebunești cu totul.

Ai reușit, îți spun pe această cale, să dobori barieră ce o creasem de atâția ani în jurul meu. Ai spart cu o simplă atingere acel zid imens ce mă ferea de atacurile tale seducătoare. Ai doborât scutul de energie ce mă ținea la adăpost de razele nocive ce reieșeau din tine. Cum ai putut face asta? Când am luptat ca un nebun să mă apăr.

Trebuia să știi că o dată ce le-ai doborât pe toate acestea am să rămân vulnerabil, începând să te doresc din nou cu atâta nebunie.

Nu mi-am dorit să pleci, ci din contră, am sperat că, o dată văzându-mă doborât ai să mă ridici, dar în schimb ai ales să pleci, lăsându-mă pustiu, fără a mă putea apăra și crea din nou acea barieră protectoare.

Ai rupt o parte din sufletul meu o dată cu asta. Ai rupt bucăți din mine în mii de fragmente aruncându-le prin toate colțurile lumii și făcându-mă să umblu călător din nou în speranța de a mă întregi.

Nu mi-am dorit să dispari atât de brusc din jurul meu lăsându-mă să mă pierd  mii de zări.


Nu mi-am dorit să mă rănești a câta oară, greșeala mea mi-am spus în gând, pentru simplul fapt că ți-am permis să poți să mă distrugi într-așa fel încât să mă regăsesc atât de greu.