marți, 27 martie 2018

Centenarul Marii Uniri sau cum a devenit țara noastră "România dodoloață"


Astăzi este o zi specială. O zi importantă pentru țara noastră. Voi ieși puțin din aria iubirii care este tema principala și voi scrie despre istorie, despre România. Țara în care m-am născut eu și tu, țara în care ne-am născut noi toți. Numele de România este cunoscut peste tot în lume, de unii mai mult, de alții mai puțin. Ceea ce nu știu însă străinii este istoria noastră. Cum am ajuns noi ca popor să fim ceea ce suntem?

Povestea României se întinde undeva în perioada dacică, însă în acest articol aș vrea să evidențiez un moment mai important, și anume unirea Basarabiei cu România. Unirea a avut ca și eveniment premergător războiul ruso-turc care a avut loc în perioada 1806-1812. Războiul s-a terminat prin semnarea la 16/28 Mai 1812 a tratatului de pace de la București, care presupunea reducerea Principatului Moldovei doar la partea occidentală a ei, și devenirea Moldovei Orientale provincie a Imperiului Rus.

Această împărțire a dus la conflicte ideologice în cadrul guberniei* Basarabiei, așa cum era denumită atunci Moldova Orientală, pe de o parte din cauza dorințelor de identificare a locuitorilor cu spațiul românesc și, pe de altă parte, a exercitării forțelor rusești pentru adoptarea culturii slave pe teritoriu.

Dorința basarabenilor de a face parte din teritoriul românesc a dus la crearea primului congres în perioada 6-7 martie 1917. În acest congress s-a votat o moțiune ce a cerut autonomia și formarea unei adunări legislative. Congresul de la 6 martie a fost urmat de altele care aveau ca scop același lucru, și anume autonomia guberniei basarabene.

Pe dată de 3/16 martie 1918 și respectiv 13/26 martie au avut loc moțiuni de unire a Basarabiei cu regatul României.

În contextul Primului Război Mondial și al căderii Imperiului Rus, la 24 ianuarie/6 februarie 1918, Sfatul Țării a declarat independența Republicii Moldova, iar la 27 martie/9 aprilie majoritatea moldovenească din Sfatul Țării a votat unirea cu România prin vot nominal deschis. Această a fost ziua care a decis soarta României așa cum este ea astăzi. Se spune că, la momentul unirii, un copil din Lancram a strigat „Trăiască România dodoloață!”, expresie pe care a expus-o Lucian Blaga în scrierile sale.



Carte poștală din 1918-1919 care ilustrează unirea tuturor românilor într-un singur stat. Granițele vestice ale României (colțul din stînga sus) sunt granițe doar presupuse la acel moment (cele definitive fiind confirmate în 1920)

Eveniment de importantă majoră pentru țara noastră, a influențat mulți autori care au folosit-o ca mijloc de inspirație, cum a fost Lucian Blaga, și de asemenea a dus la crearea unui nou curent literar numit poporanism, curent ce s-a dezvoltat în jurul revistei “Viața Românească”. Aceasta a apărut la data de 6 martie 1906, și şi-a încetat activitatea în timpul Primului Război Mondial, urmând să reapară în 1920. Redacția a dus la dezvoltarea unor scriitori valoroși, cum ar fi: Spiridon Popescu, Calistrat Hogaş, Jean Bart, Lucrețiu Pătrăşcanu, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, George Topârceanu.

Sunt multe de spus despre această unire. Noi suntem doar urmașii, cei care ne bucurăm de marea unire. Însă adevăratul merit este al celor care au luptat pentru ea. Regele Ferdinand I, Regina Maria, I.I.C Brătianu, Tache Ionescu, Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman, Iuliu Maniu, Octavian Goga, Nicolae Titulescu sunt doar câteva din numele celor care și-au unit forțele pentru a ne oferi nouă un viitor mai bun. Dedicăm această zi lor, deoarece ei sunt eroii noștri, modelul nostru de patriotism.

Mai jos este o selecție cu singurele poze care au fost făcute la momentul marii uniri de către Samoil Mârza.

Fie ca România să ajungă din nou la fel de puternică și demnă așa cum a fost acum 100 de ani.


Trăiască România dodoloață!



* gubernie = unitate  teritorială-administrativă din vechea Rusie. (DEX 2009)