marți, 20 martie 2018

Chiar daca totul ma tine departe de tine, voi ramane mereu aproape de tine


          Sunt atat de multe lucruri ce ne despart, si nu de acum, sau de curand, ci de demult, de cand nici eu, nici tu nu avem idee macar. Desi, incerc sa-mi aduc aminte nu reusesc in nici un fel, memoria mi-a fost stearsa ca din senin, si asta ma omoara, putin cate putin. As fi vrut sa-mi amintesc de noi de odinioara, cand eram impreuna si ne iubeam, cand nimic nu se impotrivea.

          Unde este taria noastra pe care am avut-o atunci demult si in care ne hraneam unul pe altul, unde sunt visele ce ni le-am creat impreuna si pe care le voiam indeplinite, unde au ramas pierdute in negura intunericului de zi cu zi.

Te-am pierdut pe drum, speriata si innabusita in ratiuni nemarginite ale sortii in care te-ai ingropat orbeste, in caile c-un singur sens pe care le urmezi in neputinta ta, unde e puterea ta fara de margini ce am creat-o inauntrul tau si de care te hraneai flamanda. Unde?

          Spune-mi tu, de ce, spune-mi de ce e distanta asta care ne separa sufletele pline de noi, si dorintele astea incorporate in vise. Ai curajul si spune-mi, acum cat nu e prea tarziu, pentru tine, pentru noi. Da-mi calea ta libera spre deblocare prin sufletu-mi nebun de tine, lasa-mi timp sa te apropii de mine cand stiu ca asta simti sa fac, daruieste-mi libertatea de a te atrage catre mine ca un magnet tinandu-te in permanenta legat de mine.

          Lasa-mi viata sa ti-o colorez in nunate de armonica cantata, si de fiecare amurg purtat pe ritm de vals, lasa-mi timp din timpul tau sa ti-l perturb prin dragostea mea nemarginita, permite-mi sa te infasor pe mine pentru totdeauna.

Chiar daca distanta asta ma ofileste, inca raman viu inauntrul tau cu fiecare gand ce-l indrepti catre mine.