duminică, 4 martie 2018

Nu am uitat de tine și nici nu voi uita, însă acum am drumul meu - Sunt fericit


Simt nevoia să-ți spun, să-ți scriu, să înțelegi că nu am uitat de tine și că nu voi putea, vreodată, să uit de tine sau de toate momentele noastre, nu am cum să fac acest lucru când mi-ai adus fericire și m-ai făcut să înțeleg iubirea în adevăratul sens al cuvântului.
Și chiar dacă simt nevoia obsedantă de a-ți dezvălui asta, vreau să știi că, în ciuda a tot ce-a fost, acum am drumul meu. M-am îndepărtat de poteca ce ducea spre tine, dar de pe care tu te îndepărtai tot mai tare, cu nesiguranța ta, cu ceea ce creeai negativ în jurul meu.
M-am lăsat de val purtat spre alte culmi, neștiute pentru moment, dar sunt liber, liber să adulmec alte cărări care nu știu unde vor duce, dar de care, de astădată nu mă voi îndepărta, mă voi lega strâns de ele și nu le voi lăsa să-și piardă urma de mine.
Voi lasa semne în urma mea, în caz că mă voi rătăci, pentru a ști să mă întorc de unde am plecat, dar nu mă voi da bătut, ci voi lupta să mă păstrez puternic fără a ceda atât de ușor cum ai făcut-o tu.

Astăzi sunt mai ambițios și mai puternic decât ieri, nu mai sunt slab, am înviat din propria-mi cenușă și nu mai sunt singur. Ba mai mult, am alături de mine un alt înger, așa cum ai fost tu pentru mine, care se apropie agale către mine, mă ridică din infernul în care m-ai trimis, din abisul întunericului, și îmi oferă aripile lui, învățându-mă să zbor așa cum o făceam odinioară, când nu uitasem cum să le pot ridica măcar în aer și să le simt vânjoase.
Nu am uitat de tine, doar m-am obișnuit cu lipsa ta. Acum îmi amintesc de ea, căci se află acum în lumea în care trebuia să fii tu, și pe care ai abandonat-o la cel mai mărunt cutremur ce apăruse din senin.
Chiar dacă îmi voi aminti de tine din când în când, din păcate pentru mine, ea va reuși să mă facă să uit de însemnătatea și importanța pe care o aveai pentru mine, îmi va îmboldi întreaga să iubire prin vene ca un virus făcându-mă să te las într-un colț ascuns al inimii, de unde să nu te pot, vreodată, scoate la iveală.

Îmi colorează viața când tu o decolorai cu lipsa ta, fără să te gândești că era tot ce aveam nevoie pentru mine și al meu suflet stingher, lăsat de tine.
Îmi este alături când tu nu-mi ești, frământată de rațiunea vieții tale ce subit te sugruma și te îndepărta de mine. Acum ea e centrul meu, tu rămâi doar o pată neagră în imensitatea universului ce a preferat să se lase pierdută pentru totdeauna în abis.
Nu o să-i mai poți lua locul vreodată, nici nu te voi mai lăsa. Acum am cea ce mi-am dorit să am cu tine, însă a fost mai deșteaptă și mai dornică decât ai putut fi tu și rațiunea ta.
Ea a ales să lupte, chiar dacă nu a primit promisiuni puternice din partea mea, a decis să rămână aici, pe locul secund, pus în așteptare pentru ai veni rândul.

I-a venit timpul, acum e rândul ei, să fie ceea ce mi-am dorit să fii tu, când tot tu ai ales invers, să nu mă ai când te doream.