vineri, 10 august 2018

Rămâi doar pentru mine în astă lume


Te-ai încorporat deja prin venele mele pentru totdeauna și mi-ai înveninat până și inima și sufletul cu iubirea ta nemuritoare. Ai reușit să mă transformi într-un zeu când muribundul de mine se pierdea în neant, ai transformat visele mele în realitate și mi-ai scos la iveală toate fanteziile pe care nu credeam vreodată că le aveam.

Ai adus bucurie când sufletul plângea, mi-ai dezgolit inima de întuneric și-ai adus lumina ta senină, ai doborât orice barieră ce încercam s-o montez de teama unui eșec și mi te-ai pus în creier să te văd doar pe tine, iar eu...

Te rog rămâi...rămâi aici în lumea mea creată tocmai de tine.

Puțîn câte puțin ai reușit ceea ce nu credeam că nimeni va reuși vreodată tăiând nerăbdarea-mi nebună în mii de bucăți făcându-mă să mă descotorosesc de răul ce fu în mine. Ți-ai intins pânzele iubirii în văgăuna sufletului meu și-ai transformat iadul în rai, ai frământat inima cu sufletul tău cald și l-ai liniștit din agonia în care se afla, iar eu..

Te rog rămâi...rămâi aici în lumea mea creată tocmai de tine.

Încet m-ai învățat să iubesc din nou, să mă las purtat în nemărginirea iubirii tale fărădesfârșit, m-ai nuanțat în culorile tale favorite și mi-ai făcut portret după asemănarea ta în inima mea. Cu calm și c-o răbdare de fier mi-ai rarefiat aerul din jur implementându-l pe al tău, făcându-mă să rămân dependent de el. Ai făcut în creierul meu liniște când era un amalgam de gânduri, tăiând în carne vie tot ce nu-mi era în regulă, iar eu...

Te rog rămâi...rămâi aici în lumea mea creată tocmai de tine.

Să nu-ndrăznesti să pleci când m-ai făcut al tău, căci în orice tentativă de-a fugi te voi apropia mai mult de ființa mea până vei înnebunii de mine.

Te rog rămâi să te iubesc așa cum nimeni n-o va face.