miercuri, 12 septembrie 2018

Îmi cer iertare că nu-ți pot fii alături în fiecare dimineață, că nu pot să-ți zâmbesc, fiindcă nici nu mă lași, nu-mi dă voie rațiunea din tine


     A venit timpul să-mi cer iertare pentru că nu-mi dai voie să te iubesc, femeie, pentru neputința mea de-a te face să înțelegi că iubirea e cel mai important lucru în viața asta. Îmi cer iertare că nu-mi dai voie să-ți șterg lacrimile și ochii înmuiati de alții, că nu-mi permiți să îți țin umbră când sufletul îți dogorește de atâta durere, că nu mă pot apropia de tine, fiindcă mă alungi sau nu mă vezi.

     Îmi cer iertare că nu-ți pot fii alături în fiecare dimineață, că nu pot să-ți zâmbesc, fiindcă nici nu mă lași, nu-mi dă voie rațiunea din tine. Eu am tot încercat, dar nu ai cum când nu ești văzut într-o lume atât de oarbă.

     Îmi cer iertare că nu pot respira același aer cu tine, deși mi-aș dori tu-l vânturi ocolindu-l, că nu pot să te cuprind în brațe să-ți ofer căldura sufletului meu, iubirea inimii mele, că nu pot...iar tu nu mă lași deloc.

     Îmi cer iertare că nu pot să-ți fiu vocea inimii tale, căci tu urli și-alungi tot dinăuntrul tău cu atâta nonșalanță, astfel că oricât aș încerca să reușesc ceva nu pot. Tu rămâi aceeași în neputința ta, nu mă lași să fiu un salvator al trupului și inimii tale, tu nu ști de tine, ce vrei și atunci cum de-ți dorești să ai ceva când fugi.

     Îmi cer iertare pentru că nu-ți pot schimba mentalitatea aia greșită în care trăiești, în turmă pe care o urmezi neîncetat și în gura lumii de care asculți, de aceea chiar îmi cer iertare...Eu nu pot să te schimb...deși aș vrea nu depinde de mine. 

     Ce pot face?

     Știu doar să-mi cer iertare că-mi pun speranțe să te întâlnesc și să te-aduc la mine pentru a te face bine. Îmi cer iertare pentru toate ideile ce le am în minte cu noi, cu viitorul nostru, cu prezentul nostru. Îmi cer iertare pentru tot ce-am învățat să fiu, dar care n-are cum să le pun
ă în practică din cauza ta.

     Altceva nu știu...și nici nu mai vreau sincer. Nu am obosit, dar am ajuns într-un punct în care cred că nu mă meriți, decât dacă înțelegi tot ce vezi aici...Aș vrea să știi că mie 
îmi e bine așa cum sunt și mai vreau să-ți punctez că n-am să disper ca să te pot găsi. Eu am oprit timpul în loc și nu mai caut nimic, mai ales pe tine, femeie. 

     Nu mai vreau să-mi pierd vremea căutându-te, ci vreau să-mi trăiesc viața așa cum este, cu sau fără tine tot fericit voi fi, să nu uiți. Voi rămâne mereu fericit cu mine, cu viața mea, cu drumul meu și n-am să mă mai opresc în loc pentru tine vreodată, așa cum am mai făcut-o, nu merit să-mi pierd timpul pentru ceva ce nu merită. 

     Mi-ai dovedit-o în mii de zile și încă o faci și acum de cum te comporți. N-am să mai mișc un ac și n-am să mai fac niciun pas spre tine ca odinioară, ci am să rămân pe loc, da, pe locul meu și am să mă bucur de viața mea și de tot ce mi se oferă zilnic. Tu ai să rămâi o egoistă ca întotdeauna, așa cum sunt mai toți și n-ai să fii niciodată măcar un 1% din ce și cât sunt eu, ca om, ca suflet.

     Îmi cer iertare că am pus capăt a ceea ce ești tu femeie, dar voi reînvia atunci când o să te trezești la realitate și ai să gândești pentru și cât doi. 

Îmi cer iertare...mie, pentru că am pus preț mai mult pe tine decât pe sufletul meu...