joi, 20 septembrie 2018

N-am să permit să te iubesc puțin. Am dreptul să te iubesc fără încetare și fără limite, fără ascunzișuri și temeri.


   Te-am cunoscut. Ceva din mine spune că e de bine. Inima mea la fel nu minte, ea este prima care simte atingerea dintre suflete, așa că-i dau crezare, îi las orizontul deschis să iubească. Asta-mi și indică să fac. Sunt fericit, nu știu de ce. Crește un pulseu de stări euforice cum n-au mai fost de mult timp. Oare ce să fie? 

    Una peste alta, starea e de bine și asta mă-ncântă enorm. Rămân tăcut. Nu-mi găsesc cuvintele să mai pot spune ceva. Așa că mă las purtat de valul liniștitor al nopții. Azi te-am zărit, te perindai prin preajma mea, fericită nevoie mare de prezența mea armonioasă sufletului tău. Iubesc zâmbetul tău măiastru, buzele tale ce se arcuiesc, formând acele gropițe în obrăjorii tăi roșiatici pe care-i ador. Iubesc emoția prin care te bucuri de venirea mea în viața ta și de felul în care te desfăsori amorezată toată.

    N-am ce să-ți fac, iubito. Mă ierți, dar n-am cum să mă stăvilesc să te iubesc mai puțin și n-am să-mi permit vreo zi să nu te afund în iubirea mea nebună. Acum că te-am găsit tu ești a mea. Doar a mea și n-am să las pe nimeni să încerce să-ți dea mintea, inima și sufletul peste cap mai mult decât mine. Ți-o garantez solemn. Pentru asta am să fiu eu însumi. Atât e nevoie. Nimic mai mult. Am să-ți opresc cuvintele cele ce vor să iasă dinăuntrul tău cu gura mea, asta în caz că vei începe să spui ceva. În iubire nu se discuta, iubito. Aici se iubește cu orice preț și nu este loc de negoț care va să zică.

   - N-am să mă las până ce fiecare zi nu va fi așa cum va trebui să fie. Te iubesc. -
Trimiteți un comentariu