miercuri, 19 septembrie 2018

Nu-i nimic mai frumos pe lumea asta decât tine și nici nu cred că va mai exista vreodată așa ceva


          Sunt gol. Pierdută-mi e privire în mii de gânduri și mâna tremurândă își face loc printre cearceaful făcut ghemotoc ce-mi acoperă goliciunea. Ești în ele...în gândurile mele. Fiori plăcuți îmi reamintesc de atingerea degetelor tale fine, de fiecare încercuire a unghiilor tale fermecate pe trupu-mi dezgolit tocmai de tine. Se face cald. Mă ridic din pat, privesc în văzduh cerul brăzdat de nori, vremea pe care tu știu că o adori nebunește, mă așez pe pervaz și îmi sprijin mâna de ceafă.

          Încă ești aici printre gândurile mele. Îmi e dor de tine și abia aștept să ajungi acasă să te pot strânge din nou în brațe. Urăsc momentele când sunt departe de tine, fiindcă mă simt trist. Mă privesc în toată goliciunea mea și mă văd prin ochii tăi cum mă devorai nestingherită în toată deplinătatea frumuseții trupului meu ce-ți agoniza mințile. Ador furișagurile necontenite ale duioșilor tăi ochi calzi, de buza mușcată și de limba umedă ce te înmuia înainte de sărutările tale golașe și nebune.

          Mă cutremur doar la gândul cubului de gheață ce se poticnea pe gât și în nesațul buzelor tale ce-mi înfierbânta trupul cu atâta dorință nebună, de surâsul perfid când te oglindeai peste gâfâiturile mele necontrolate. Mă pierd înnebunit. Tresalt pentru o clipă. Înghit în sec și rămân ațintit spre copacul verde rămas nemuritor în care ne odihneam trupurile goale și ne bucuram de adierea vântului ce ne cutreierau goliciunile.

          Mă trec fiori nedresați încă de mine. Încerc să mă controlez din gândurile pătimașe în care mă trimiți voit în fiecare zi. Eșți o divină. Un om neprietenesc ființei mele ce mă transformă în soldat gata pregătit de o nouă bătălie a nopților noastre de amor. Te văd și simt că eșți lângă mine. Îți simt până și răsuflarea șuierându-mi pe la ureche cuvinte suave ce-mi stârnesc fantezii nebănuite.

          Abia aștept să te văd intrată pe ușă. Atunci îți voi sări în brațe ca și cum nu te-am văzut de o viață. Am să te înfășor în goliciunea mea și am să te iubesc nespus cât pentru fiecare minut în care ai fost departe de mine. Până atunci aștept. Sper ca orele să treacă mai repede, căci îmi este dor de tine.

          Uneori aș vrea să opresc timpul în loc...pentru noi, dar știu că nu se poate. Ce pot face? Nimic. Am început să desenez inimioare pe geam, în timp ce buzele mele simt răceala agonizantă a acestei zile ce inundă orașul. Nu este aceeași răceală precum buzele tale prinse în picul de înghețată ce-mi insiropa gâtul și care lăsa o dâră apăsată, coborândă de acolo până pe piept, abdomen și în plinul meu acord de amor.

          Dar mă bucur totuși de ea, de această răceală ce încet, încet mă reincălzeste, mă înfierbântă și mă face să-mi reamintesc de noi.

          Până și sfârcurile simt atingerea ce-ai lăsat-o cu bună știință pe mine să mă înnebunească. Parcă-mi vorbește, cerând cu insistență să te readuc ca să-i cuprinzi. Ooof, tu timp ce nu te duci mai repede ce pot să-ți dau? Spune-mi. Aș face orice doar să mi-o aduci aici, acum. Închid ochii. Nu e de bine. Încerc să-i deschid, dar nu mă lasă. Te reîncarnezi mai mult în mintea mea și mă cutremur dintr-o dată. Oh nu, tu gând nebun ce-mi străbați hotarele din șanțuri, oprește-te. Te rog.

          Ce să-ți mai fac și ție? Că aș tot face. Ahhh. Mă sufoc. Îmi crește pulsul tot mai tare, semn că nu e în regulă. Deschideți-vă ochi nebuni, pentru tot ce prețuiți mai mult pe lumea asta. Nu mă duceți unde vreți să ajungeți, căci n-am să vă mai rezist și vouă. Lăsați-mă în gândurile mele de dor până ce am să pot să o simt pe trup din nou. Ooof. Se pare că nimic nu mă mai ascultă acum.

          Toți v-ați aliat împotriva mea să mă înnebuniți, dar nu-i nimic fiindcă am să-mi iau tot ce mi-a cotrobăit prin minte cât de curând. Dacă-i pe așa vă las liberi pe toți. Pe mai târziu... E uimitor. Nu aud decât păsărele felurite cum îmi cântă în geam. Parcă au venit simțind că le-am chemat prin gând. Doar, doar să mă liniștească. Și eu vă iubesc minunatelor și știu ce-mi transmiteți. Privesc în gol.
          Sunt tot așa cum m-ai lăsat, prins în cearceaful umed, înmuiat de noapte noastră nestăvilită. Tot așa ai să mă găsești să știi, fiindcă am să fac din nou dragoste cu buzele, cu trupul și cu inima ta ca aseară. Am doar atât în plan acum, să te iubesc.

   Hai timpule rămâne-mi aliat și adu-mi ceea ce tot vreau.Mulțumesc, timpule.