miercuri, 19 septembrie 2018

Te întrebi de ce-ți ofer atâta iubire? De ce fac atâtea lucruri prin care vreau să-ți demonstrez că iubesc tot ceea ce ești? Și de ce aș fi capabil să creez când sunt cu tine?


     O fac fiindcă ești zâmbetul meu de zi cu zi, că aduci în inima mea atâta iubire cât n-am avut și că ești atât de bună și iubitoare cu mine încât nu-mi vine să cred că exiști. De aceea am să te rog să-mi promiți că...

     În momentele în care pleci departe de mine că vei deveni soarele de pe cer ce-mi va trimite în continuare razele sufletului tău cald și-mi vei lumina  trupul cu liniște și armonie. Promite-mi că te vei ascunde în stele și-mi vei dărui din nou strălucirea inimii tale frumoase și din lună măreția trupului tău îmbietor.

     Promite-mi că-ți vei lăsa sufletul jumătate la mine cum l-ai lăsat în fiecare zi și că nu-l vei lua înapoi cum ar trebui normal. O fac pentru că m-ai învățat atâtea lucruri frumoase și mi-ai adus atâtea minunății ce nu credeam că există. Pentru că ești profesoara inimii mele când am uitat cum e să mai iubești și pentru că încă-mi mai dai lecții de cum ar trebui să iubesc viața și tot ce mă înconjoară și oamenii și tot.

     O fac pentru că fiecare zi alături de tine este unicul lucru ce mă face să simt că trăiesc, că exist și că m-am născut pentru a iubi. De aceea am să te mai rog să rămâi unde ai venit, să-mi mai oferi ceea ce porți în inimă și să mă mai înveți să repet în fiecare zi, în minte și în suflet, că-s minunat, frumos și cald, așa cum am devenit de când sunt cu tine. 

     Și să nu uiți când mai pleci de lângă mine că datorită ție sufletul meu iubește cum n-a iubit vreodată și că doar așa inima e împlinită și fericită. Nu te mai întreba nimic, doar privește-mă în ochi și vei găși răspunsul tuturor întrebărilor tale. Ai să rămâi în fiecare zâmbet de-al meu, în fiecare colț al sufletului meu și-n tot ceea ce sunt eu. 

   Te iubesc, pentru totdeauna al tău.
Trimiteți un comentariu