vineri, 28 septembrie 2018

Tu să nu mă iubești puțin iubito...


     Te-am simțit. Erai în lumea ta tăcută. Te ascundeai de văzul lumii. Mi-ai atras atenția cu vocea ta lăuntrică ce ți-o tot invăluiai în mister. Te-am privit. Ți-am citit pe chip neliniștea și agonia. Nu mă întreba cum. Doar am zărit ochii-ți lăcrimați de neiubire. Sunt aici, dacă m-ai văzut apropie-te.

     Ai drumul liber către mine. Nu te teme. Nu-ți voi face rău ca cei din urma ta. Am venit să te vindec...de tine...de tot ce ți-a făcut rău. Trebuie doar să te lași purtată în mrejele mele și totul va fi bine. Dă-ți frâu liber iubirii din tine, aceea ascunsă pe care o păstrezi adânc înăuntrul tău și cu prețul vieții.

     Tu să nu mă iubești puțin. Iubește-mă exact cum o fac eu. Nu am nevoie de prea multe lucruri, ci doar de ce-mi oferi. N-am să cer mai mult decât îmi poți da. Mereu m-am întrebat unde te-ai pitit și pe unde te-ai vârât? Nu-i nimic. Acum te-am găsit și te-am adus spre mine ușor, cât să nu te pun din nou pe fugă. Ești norocoasă, pot spune. Sunt răbdător de fel.

     Tu să nu-ți mai reprimi nimic. Să-ți lași inima și gândurile libere. Va trebui să o faci, dacă vrei fericire. Nu te înstrăina din nou. Sunt chiar aici în fața ochilor tăi. Mă poți privi. Mă poți studia. Atinge-mi pieptul și simte cum îmi bate inima. Tu să nu mă iubeșți puțin iubito acum când am nevoie, tu să îmi fii alături cum îți voi fi și eu.

     Tu să rămâi pe aceeași undă cu vibrația sufletului meu și atât. Nu trebuie nimic mai mult să faci. Tu să mă iubești mult. Intens. Curat. Nebunește. Cât inima ta poate. Ai nevoie...de mine, de iubire, de căldură, de tot. Nu visezi. E real. Dă voie iubirii să-ți învăluie aura și să distrugă bariera protectoare ce ți-ai construit-o de răutatea lumii. În mine nu există nimic mai mult decât iubire și dragoste.


Dă voie inimii să se bucure, să trăiască și să respire aerul sufletului meu cald. Tu să nu mă iubești puțin iubito și asta ți-o cer. Te rog. Te îndemn. Te chem.