marți, 9 octombrie 2018

Încă-ţi simt parfumul trupesc pe pielea mea. Totul în jur miroase a tine şi-mi face bine.

 

   Camera goală. Nu foarte departe se întrevede o lumină, e veioza ce-şi întinde ale sale unde în întreaga încăpere. Simt un miros plăcut. Îmi e atât de cunoscut. Oh da. Chiar foarte cunoscut. Nu e un miros ce-l simţisem acum multă vreme. Se pare că şi-a marcat teritoriul în preajma mea, că altfel nu-mi explic. Deşi geamul este întredeschis, iar un aer adiind îşi face loc, tot rămâne acest miros impregnat în atmosfera de seară a casei.

   E mirosul tău. Acelaşi miros îmbietor ce-mi trezeste simţurile.       Greierii se aud în depărtare. Luna se uneşte şi ea cu veioza luminându-mă necontenit. E plăcut. Aştept să te revăd. Mai este doar un pic şi ai să reapari. Nu oriunde, ci în faţa mea, în viaţa mea. Urăsc distanța ce ne desparte în orele astea monotone. Sunt conştient că n-am ce face. Tac şi mă bucur, savurez şi trăiesc.

    Sper să treacă timpul ăsta mai repede, se aude vocea mea în gând. Nu pot rezista foarte mult fără să te am lângă mine. Îmi legăn picioarele. Simt o greutate ce le apasă. Mda. Bună ocazie de a-mi aduce aminte de clipele în care îmi făceai masaj, acele momente în care mă lăsam pierdut prin mâinile tale fine şi calde. 

   Demult n-am mai avut parte de aşa ceva, recunosc. Încă te simt aici lângă mine. Cred că ai lăsat o parte din tine aici, ştiind că ai să te întorci din nou de unde ai fost nevoită sa pleci pentru o vreme.

   Pielea încă-mi tresaltă şi acum. Efectul atingerilor tale încă îmi rămāne încorporat pe piele. Mă ține viu. Ceea ce e bine. Sper că eşti bine. Abia aştept să te văd iar...
Trimiteți un comentariu