vineri, 2 noiembrie 2018

Un sărut cu gust de cafea şi un trup dulce


     În sfârşit e dimineaţă. În depărtare se aud frunzele zbuciumate de vântul plăcut de toamnă. Deschid larg ochii. Mâinile-mi sunt amorțite şi încerc să le mişc. Eşti lângă mine. Mă proptesc cu capul de spătarul patului şi rămân acolo. Pentru moment nu mai vreau nimic, îmi spun în gând.

   Vreau să rămân aici să te privesc. Uf… Părul ăsta înmiresmat, umerii ăştia goi acoperiți de cearşaf. Curbura gâtului perfectă şi pielea asta fină mă trezesc din adormire. Îți simt aroma în aer, în jurul meu. Mmm. Până şi aerul te iubeşte, iubito, aşa cum am ajuns să o fac şi eu. N-am cum să-mi mai spun ceva în gând, pur şi simplu m-am pierdut cu totul.

   Mă apropii de tine cât pot de încet, chiar aş vrea să-ți simt trupul dezgolit cum mă electrizează. Pielea ta, nestemată comoară, o am lângă mine, tremurul mâinilor mele agățându-se ca de un fir de ață de trupu-ți diafan, buzele mele vor să prindă contur pe gâtu-ți golaş şi-un suspin să-mi şuiere agale peste întreg ținutul tău. Eşti ca un înger, iubito, n-ai idee cât de mult.

   Chiar aş vrea să vezi într-o zi asta, ar fi mai mult decât minunat. Nu ai idee că fiecare sorbire de cafea are un gust mai bun când eşti în preajma mea, iar trupul tău dulce are un alt iz perfect care-mi inundă sufletul până în adâncuri.

   Eşti o nemuritoare, un înger într-un trup de om şi o zeiță a frumuseții în inima mea. Doar tu poți fii ceea ce îmi pot dori de acum. Iar pentru asta am să rămân în lumea ta şi am să-ți cer neîncetat să mă transformi într-un nemuritor, aşa ca tine, pentru a putea trăi mereu cu tine.